Horbova - simbol al tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti
 Satul Horbova, un pitoresc ţinut de pe malul drept al Prutului, cu oameni buni la suflet, gospodari şi foarte ospitalieri, este un adevărat simbol al tradiţiilor şi obiceiurilor naţionale. Frumuseţea nemaipomenită a obiceiurilor se manifestă mai ales în timpul sărbătorilor de iarnă.
Despre aceste manifestări s-a auzit departe de Ţinutul Herţei, de aceea în fiecare an, martori ai acestei frumuseţi nemaipomenite devin mii de iubitori ai tradiţiilor care vizionează la Horbova spectacolul de Anul Nou.
Odată cu apropierea Anului Nou şi a sărbătorii Sfântului Vasile, fiecare mamă, soră îşi pregătesc flăcăii pentru sărbătoare, împodobind costumele pentru a demonstra „Căluţul”.
Satul Horbova este un sat mare, împărţit în mai multe cătune: Horbova, Satul Nou, Chitanca, Rugina, Mazâli, Humărie, de aceea sunt mai multe cete de căiuţi. Uneori sunt organizate cetele pe cătune, alteori cu reprezentanţi din diferite cătune. Căiuţii sunt şi mici, şi mari, dar principalii sunt „Caii cei mari” din Satul Nou şi Horbova.
La 31 decembrie încep prin sat să umble urătorii, după care pornesc „Căiuţii cei mici” şi mai apoi se aude sunetul puternic al fanfarei – a pornit „Calul cel mare”.
Din moşi-strămoşi se păstrează frumoasa tradiţie – „Caii cei mari” din Satul Nou şi Horbova se întâlnesc, pe 1 ianuarie, în centrul satului, la Casa de cultură, prezentând mulţimii un minunat spectacol. În fiecare an apar măşti noi, dar cele tradiţionale, cum sunt „căiuţii, moşnegii, ruştele” sunt stabile.
Şi anul acesta spectacolul a adunat multă lume, care a venit cu plăcere să-i admire. A fost un show-folk de zile mari. Cu toate că toţi participanţii au dansat mult, a doua zi nimeni n-a dat nici un semn de oboseală. Trecând pe lângă nişte bătrâni care urmăreau spectacolul cu lacrimi în ochi şi cu satisfacţie sufletească deosebită, am auzit următoarea replică: „E bine că se păstrează tradiţia...”
Petru PLĂTICĂ
|
