A plecat în luna în care a apărut
pe această lume…
Săptămâna trecută era în plină forţă de muncă. În ajun a condus şedinţa de bilanţ a activităţii Direcţiei raionale a Fondului de Pensii al Ucrainei. Cu şase zile în urmă şi-a sărbătorit ziua de naştere. A împlinit doar 56 de ani…
…Dimineaţa zilei de joi, 26 ianuarie, a fost cutremurată de trista înştiinţare. A murit Mihai Vizitiu. E greu să găseşti în raionul nostru persoană care nu l-ar fi cunoscut, cu toate că nu făcea parte din categoria celor dornici să fie mereu în atenţia publicului. Pur şi simplu, unde nu s-ar fi aflat, la orice loc de muncă, a fost modest, cinstit cu sine însăşi şi cu cei din apropiere, colegi, subalterni, prieteni. Dacă i-am răsfoi filele biografiei până la ultima pagină întoarsă definitiv în acest sfârşit de ianuarie, am intui o seriozitate deosebită.
S-a născut la 20 ianuarie 1956 în satul Mogoşeşti. După absolvirea Şcolii Medii din Târnauca (1972), a studiat la Institutul de electrotehnică din Moscova, specialitatea – inginer-fizician (1972-1978). În perioada 1979-1982 este inginer-tehnolog la renumita pe atunci uzină "Graviton”. Următorii zece ani îi consacră carierei de militar, ajungând la gradul de maior. Din 1992 revine la baştină, ocupând funcţii de răspundere în conducerea raionului Herţa, proaspăt reînfiinţat: economist-şef al executivului, şeful Secţiei patrimoniu comunal din cadrul Consiliului Raional, şeful Direcţiei muncă şi protecţie socială, şeful Direcţiei economice a Administraţiei Raionale de Stat. O perioadă de patru ani (1994-1998) a fost în conducerea sucursalei Herţa a Băncii de economii. În anul 2008 a fost numit în postul de şef al Direcţiei raionale a FPU.
…Dar nu despre Mihail Vizitiu–funcţionarul îndrăznesc să înşir aceste rânduri răzleţe. Am avut ocazia să-l cunosc şi ca om, când vorbea cu demnitate despre o situaţie sau alta, uneori destul de critică şi enervantă, sau când îngrijea de mama care zăcea în spital şi fiul o vizita de câteva ori pe zi, încercând orice metodă pentru a-i alina durerile. La fel era şi în familie, soţ şi tată exemplar. Nu l-am auzit bârfind, sau aruncând vorbe aiurea, fie în public, sau într-o atmosferă mai intimă, între vechi amici. A fost un om dintr-o bucată şi a plecat din această lume ca stejarul retezat de fulger. Numai că omul lasă în urma lui urme în inimile celor care l-au cunoscut, l-au iubit şi preţuit.
Adio, prietene!..
Vasile BÂCU
|
