E Ziua Dumneavoastră… şi ecoul amintirilor răsună puternic…
 Ziua de 23 februarie este aşteptată şi trăită în mod deosebit de către Doamna Elena ROŞCA, originară din Hreaţca unde toată viaţa a lucrat învăţătoare, şi care, în urma căsătoriei, a devenit locuitoare a satului Ţânteni. Este ziua marcată cu roşu în calendarul sufletului ei, ziua, când Dumnezeu i-a binecuvântat naşterea – sosirea în această lume. Buchete de ani se adună în casa şi-n memoria acestei Doamne, şaptezeci de trandafiri albi, presăraţi cu argintiul iernii vin să-i şoptească vârsta, iar Dumneaei nu-i prea recunoaşte. Pentru că-n piept încă i se mai zbate un suflet tânăr, iar faptele-i sunt îmbrăcate în alb, precum e albă, curată şi strălucitoare zăpada anotimpului în care s-a născut.
Şi nu doar pentru că a fost o foarte bună învăţătoare, trăind şi ţinând, după cum mărturiseşte singură, mai mult la copiii lumii decât la ai săi, ci pentru că a ştiut şi a putut să-şi aleagă în viaţă, din multele cărări puse la dispoziţie – direcţia corectă. A preţuit foarte mult calitatea omeniei, a izbutit să rămână Doamnă în toate condiţiile vieţii. De aceea, merită să-i aducem astăzi cele mai sincere felicitări pe pagină de ziar şi să ne rugăm la Dumnezeu s-o răsplătească cu sănătate.
Cu întrebările Ce ne puteţi spune despre Doamna Elena Roşca şi ce i-aţi dori cu ocazia zilei de naştere? m-am adresat la câteva persoane care au cunoscut-o pe această doamnă, şi răspunsurile au fost următoarele:
Doamna Maria ALEXA, metodist la Secţia Raională de Învăţământ: A fost şi continuă să rămână pentru noi o învăţătoare super. S-a deosebit întotdeauna prin calitatea modestiei. Nu alerga după diplome şi laude. Le făcea pe toate din plăcere. Ţinea foarte mult la aspectul exterior. Apărea în faţa elevilor "ca din ac”. Avea harul de a se dărui copiilor. Nu ştia de scaun. Se aşeza doar în timpul recreaţiilor, când scria în catalog. Îmi amintesc cu mare plăcere cât de mult a fost lăudată în cadrul unui seminar regional, când a demonstrat pentru profesorii din regiune o lecţie-model de limba română. Nu poate fi trecută cu vederea calitatea ei de a fi o gospodină foarte bună. Pot spune c-a rămas pentru mine femeia-legendă în această privinţă. Închina nopţi întregi curăţeniei, în casa ei era ca-n farmacie. A luptat pentru dreptate, a dat de fiecare dată promoţii foarte bune. Şi acum îşi iubeşte elevii, amintindu-şi cu dragoste de ei. Ultima dată ne-am întâlnit în timpul verii. Am regăsit în ea spiritul omului activ, energic, arzător în acţiune.
Îi doresc tot binele din lume. Să fie sănătoasă, veselă şi frumoasă, precum a fost toată viaţa, precum o ştim. Să aibă parte de linişte sufletească, să se poată bucura de urmele lăsate în lume, că sunt trainice, corecte, frumoase...
Doamna Serafima CRIGAN, metodist la Institutul de Inovaţii şi Tehnologii a Ministerului Învăţământului din Ucraina, originară din s. Tărăsăuţi, r-nul Noua Suliţă: Elena Roşca? Un pedagog cu literă mare. Fiind metodist la Institutul Regional de reciclare a cadrelor didactice la limba română şi la ciclul primar, trebuia să organizez un seminar în raionul Herţa. Cu această ocazie i-am făcut o vizită prealabilă doamnei învăţătoare de la Hreaţca. Am cunoscut-o ca pe o persoană de o punctualitate rară. Era frumoasă şi de fiecare dată îmbrăcată cu mult gust, ceea ce le permitea micuţilor elevi să vadă în doamna învăţătoare un ideal. Vorba ei dulce şi înţeleaptă atrăgea copiii la carte. Clasa îi era întotdeauna bine organizată. Interiorul clasei era aranjat cu-n gust specific şi-un mare rol în aceasta îl jucau florile vii, care erau multe, îngrijite şi frumoase. Când vorbesc despre această persoană nu pot să nu accentuez că în această lume e mare talentul profesorului, e mare talentul de a fi om. Ea nu a fost ca toţi. Păstra în felul ei de a fi ceva deosebit, ceva specific. Cu ea aveai ce vorbi. Se închega vorba de la sine. Nu fiecare are acest dar. Găsea limbă comună cu toate cerinţele timpului.
În această zi de februarie, când sărbătoarea îi bate la uşă, Doamna Elena Roşca merită cele mai calde şi frumoase cuvinte, pe care i le aduc ca recunoştinţă pentru ajutorul primit de la ea. Rămâne în sufletul învăţătorilor şi profesorilor tânără şi frumoasă. Rămânem pentru totdeauna inspiraţi de activitatea ei.
Doamna Luminiţa VALUŢA, profesoară de istorie la Şcoala medie din Herţa, metodist la Secţia Raională de Învăţământ, fostă elevă a Doamnei Roşca: Da, am avut fericirea să-i fiu elevă şi datorită Dumneaei mi-am ales profesia de pedagog. Prima învăţătoare înseamnă ceva foarte mult în viaţa micuţilor şcolari. Ei încearcă să găsească în ea o a doua mamă. Doamna Roşca s-a isprăvit de minune cu această funcţie. Cel mai important era faptul că a fost de fiecare dată obiectivă cu noi, nu făcea distincţie între elevi. În sufletul ei fiecare îşi găsea mila, dragostea şi învăţătura de care avea nevoie. Îi plăcea mult să ne scoată în lume. Ne ducea la televiziune cu dansuri şi alte măsuri extraşcolare. Arăta lecţii deschise. Ne lăuda, ne însufleţea atât de mult, că noi înşine doream să fim activi, să învăţăm şi să participăm la multe măsuri.
Îi doresc din partea mea personală, a colegilor şi a tuturor promoţiilor Dumneaei multă sănătate şi recunoştinţa noastră de elevi. O iubim, o stimăm şi aşa vom face mereu.
Doamna Eugenia GHERASIM, locuitoare a oraşului Herţa, verişoara Doamnei Roşca: Mamele noastre au fost verişoare drepte, dar noi ne împăcăm ca două surori. De multe ori o aduc pe această fiinţă drept exemplu de omenie, hărnicie şi acurateţe pentru nepoatele şi cunoscutele mele. Toată viaţa i-a plăcut să fie totul la linie. "Mor, dar trebuie să fac...”, cam aşa un fel de sânge circulă în ea. Îi mulţumesc că o am. O felicit cu ziua de naştere, cu fericirea de a ajunge la o vârstă frumoasă şi rotundă. La mulţi ani!
Elena APETRI,
profesoară de limba şi literatura română la Liceul Raional „Gh. Asachi”
|
