Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domnului Iisus (utrenia învierii, stihira după Evanghelie), – aşa sfânta noastră Biserică, ne cheamă, dragi fraţi şi surori, să sărbătorim una dintre cele mai importante evenimente din istoria omenirii, evenimentul slăvitei Învieri a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
În luminatele zile a Paştelui Domnului, noi, creştinii ortodocşi, ne felicităm unii pe alţii, bucurându-ne împreună, că a Înviat Hristos din morţi, şi cu moartea Sa, a omorât moartea noastră. Hristos Mântuitorul, prin Învierea Sa, ne-a întors nouă pierdutul Rai. Mai mare dar, decât cel al Raiului pierdut pentru noi, pământenii, n-a fost şi nici nu poate fi.
Bucurându-ne împreună în deplina Unica Sobornicească, Apostolească şi Dreptmăritoare Biserică, din inimă vă felicit pe toţi, cinstiţi părinţi, iubitori de Dumnezeu călugări şi călugăriţe, dragi fraţi şi surori cu biruinţa Vieţii asupra morţii. Această mare biruinţă s-a săvârşit prin Fiul Lui Dumnezeu care primind firea omenească a devenit Fiul Omului. Hristos Mântuitorul, ca Fiu al Omului, a luat asupra Sa păcatul omenirii, s-a urcat pe Cruce luptându-se şi biruindu-l pe diavol.
În timpul săvârşirii sfintei lupte a Lui Hristos Fiul Omului, cu păcatul şi diavolul, – puterea naturii s-a clătinat. Natura care se comportă faţă de om, astfel cum omul faţă de Dumnezeu, văzând cum mâinile fărădelegilor Îl răstignesc pe Dătătorul de lege s-a înfiorat: pământul s-a cutremurat, soarele s-a ascuns, aşa încât pe tot pământul s-a făcut întuneric (Matei 27, 45). Astfel, natura şi-a manifestat protestul şi durerea către cei, care L-au judecat şi răstignit pe Mântuitorul lumii. Însă, Fiul Lui Dumnezeu, Stăpânul întregii lumi suferind pe Cruce, n-a încetat să iubească făptura Sa. Mântuitorul îşi revărsa dragostea Sa către toţi: către cei care stăteau lângă Cruce îndureraţi, către cei care din pricina fricii iudeilor se ascundeau în mulţimea poporului, către cei care strigau – răstigneşte-L şi către cei care L-au răstignit.
Apostolii şi Femeile Mironosiţe cu inimile sale au înţeles şi au primit dragostea Dumnezeiască ce le-a strălucit de pe Cruce, şi această dragoste le-a schimbat din slabe şi neputincioase în puternice şi îndrăzneţe.
Nici Apostolii, nici Femeile Mironosiţe n-au putut dormi în acea înspăimântătoare noapte. Cu toată puterea gândirii lor ei se stăruiau să înţeleagă adânca smerenie a Dumnezeirii, însă în zadar. Răspunsul la această frământătoare întrebare ei au putut găsi doar în inimile sale. Acolo, în adâncimea inimilor iubitoare de Dumnezeu, se afla o convingere puternică că Fiul Lui Dumnezeu, Mesia, ce singur este Viaţă şi în puterea Căruia se află viaţa, nu poate fi biruit de moarte. Şi ei s-au îndreptat de inimile sale către Mormântul Dătător de Viaţă, unde au găsit giulgiurile cu care a fost înfăşurat trupul Mântuitorului, piatra cea de la uşa Mormântului şi pe Îngerul care le-a zis: ”De ce căutaţi pe Cel Viu, printre cei morţi? … Hristos a Înviat!” (Luc. 24, 5-6).
Din acest timp şi anume de aici, de la Mormântul Dătător de Viaţă, s-a început propovăduirea despre Hristos Cel Răstignit şi Înviat. Îngerul a vestit această minune Femeilor Mironosiţe. Femeile Mironosiţe au spus Apostolilor, iar Apostolii au propovăduit acest adevăr întregii lumi. Propovăduirea Apostolilor a schimbat întreaga lume.
Lumina harică a Învierii Lui Hristos a umplut universul. Ea a alungat şi a distrus umbra deznădejdii şi a disperării în care se afla omenirea şi a început o eră nouă în istoria lumii ce se numeşte creştinism.
Noi, dragi fraţi şi surori, ne-am învrednicit de la Dumnezeu de cinstea de a trăi în vremea erei creştine. Mulţumind Lui Dumnezeu, noi avem posibilitate de a mărturisi liber credinţa în Hristos Cel Răstignit şi Înviat, de a frecventa Biserica Domnului, unde omului prin Tainele bisericeşti, i se propun puteri pline de har Dumnezeiesc, necesare în lupta cu păcatul şi curăţirea sufletului şi trupului. De la noi se cere doar puterea voinţei de a merge spre Dumnezeu, spre Biserica Domnului. Doar aici noi găsim totul pentru a fi deplin fericiţi.
Încă o dată, din tot sufletul vă felicit pe toţi, dragi fraţi şi surori, cu sărbătoarea luminatei Învieri a Lui Hristos. În această Mare Zi, vă doresc bucurii duhovniceşti,  pace şi binecuvântarea Lui Dumnezeu. Şi să fie lumina Paştelui Lui Hristos nu numai în casele voastre, ci şi în ale voastre inimi.

ADEVĂRAT HRISTOS A ÎNVIAT!


Paştile Lui Hristos anul 2012
or. Cernăuţi