Impresii peste trei decenii
de la întâlnirea absolvenţilor anului 1984 – prima promoţie a Şcolii medii din Mihoreni
Amintirile ocupă un loc important în memoria fiecărui om, iar cele acumulate în anii de  şcoală, bineînţeles, au o valoare deosebită. Mai ales, că ele se îmbogăţesc periodic în timpul tradiţionalelor întâlniri cu absolvenţii.
A devenit deja o bună tradiţie ca la sfârşit de ianuarie şi început de februarie să se întâlnească absolvenţii şcolii.
Oriunde ne-am afla, pe unde ne-ar purta corabia vieţii, nu uităm nicicând copilăria şi purtăm mereu în suflet anii de şcoală, care s-au perindat ca un vis şi nu se vor mai întoarce...
Ceva tainic ne atrage cu dor spre şcoală, pentru a ne reaminti de frumoasa, dulcea şi zburdalnica copilărie, pentru a ne simţi măcar pentru o clipă adolescenţi, a privi ca într-o oglindă magică, chipurile de altă dată din albumele şcolare.
Paşii noştri mai caută încă banca de odinioară, privirile blânde ale iubiţilor profesori care ne-au instruit, ne-au altoit dragostea de carte, limbă şi neam, au semănat în sufletele noastre cele mai nobile sentimente omeneşti.
Apelul promoţiei anului 1984 a fost făcut de fostul director Mihail Airinei şi de actualul director Vasile Luncaşu, apoi a urmat depănarea firului de amintiri ale profesorilor primei promoţii - Maria Airinei şi Vasile Agafiţa.
Alese cuvinte de mulţumire şi adâncă recunoştinţă pentru foştii dascăli au adus foştii absolvenţi Vasile Foloşnea, adjunct al şefului Administraţiei Raionale de Stat Herţa, Nina (Popescu) Cărăuşu, Elena Olaru, Veronica Pavel, organizatoare în Şcoala medie Mihoreni.
O adâncă nostalgie după anii copilăriei au răvăşit în inimile absolvenţilor cântecele "Drumurile voastre toate”, "Valsul absolventului”, interpretate de elevele Adriana Lupu şi Marina Damian.
Albumul amintirilor a fost răsfoit pagină cu pagină, unele vesele, altele – triste, deoarece nu toţi din acei care trebuiau să fie prezenţi mai păşesc prin această lume şi în memoria lor s-a ţinut un minut de reculegere.
Iar nouă, martorilor evenimentului, nu ne rămâne decât să fixăm cumva acest moment al amintirilor, pentru a fi transmis ca o ştafetă a viitoarelor întâlniri.
Un grup de absolvenţi ai anului 1984
|
