Veşnic tânăr şi nemuritor
Noi îl avem pe Eminescu, iar ucrainenii – pe Şevcenko. Acestea sunt catargele popoarelor  noastre, cărora Dumnezeu le-a hărăzit să fie vecine, să trăiască de-a lungul veacurilor în bună înţelegere şi prietenie.
Mai întâi de toate, ambii au avut un cult al trecutului istoric. T. Şevcenko: ... Fost-au fost vremuri măreţe-n/ Dulcea Ucraină... sau De-o să mor, mormântu-mi faceţi/ Pe-o măgură lină,/ Unde stepele-şi resfiră/ Scumpa-mi Ucraină.
T. Şevcenko este onoarea netrecătoare a poporului ucrainean, din sânul căreia a ieşit.
În opera sa Taras Şevcenko aminteşte de Moldova şi de valahi, le deplânge soarta pentru că erau mereu pradă vecinilor hrăpăreţi, a turcilor şi tătarilor (poemul „Haidamacii”).
Acum, peste două secole după începutul destinului său pământesc, Marele Cobzar va rămâne veşnic tânăr şi nemuritor.
Viorel GHIBA
|
