Eminescu la Hliboca,

aşa cum l-am dorit

Azi e vineri în 13... (iunie). Nu sunt superstițios, nu prea cred în numerologii, însă când mi-amintesc că în 13 (iunie) au fost ridicate și deportate 13 mii de familii de români în Siberii și Kazahstan... Apoi, când mi-amintesc că anul trecut, în 13 (iunie) 2013 în orășelul Hliboca a fost decapitat bustul lui Mihai Eminescu, mă gândesc: ce atâta 13 pe sufletul acestui neam de români? Și nici aceasta nu mă convinge să pun mai presus științele oculte decât credința în Dumnezeu. Deoarece pe toate El Le rânduiește până la urmă.
Și sper că în 13-le de azi s-a epuizat epopeea cu acest bust al Marelui Poet în acest mic centru raional. Nu voi repovesti totul ce s-a întâmplat până acum. Cine știe - știe, cine încă nu știe - să citească aici: http://www.tocpress.info/cernauti-mihai-eminescu-decapitat-la-hliboca/ apoi aici: http://monitorul.ucoz.ua/blog/sambata_trecuta_la_hliboca_a_fost_sfintit_bustul_lui_mihai_eminescu/2013-06-21-419, apoi aici http://monitorul.ucoz.ua/blog/din_sala_judecatii/2014-02-07-566 . Să navigheze pe Internet cu tema dată și va mai găsi multe comentarii și opinii.
Am insistat în fel și chip ca până duminică, 15 iunie 2014, când se împlinesc 125 de ani de la trecerea lui Eminescu la cele veșnice, să fie schimbat capul instalat temporar pe umerii bustului lui Eminescu la Hliboca cu originalul. Am discutat aceasta în repetate rânduri cu președintele Societății „M.Eminescu” dl. Vasile Bâcu și cu dl. Arcadie Opaiț, care, știm bine că a jucat rolul principal în aducerea bustului propriuzis. Însă dacă nu era laie – era bălaie: ba ploua, ba sculptorii erau ocupați, numai nu era „Doamne ajută” să facem lucrul. Inclusiv aceasta m-a făcut să renunț și la Congresul jurnaliștilor români de la Bălți, la care, ce-i drept, am fost invitat în ultimile momente încă posibile. Oricum plăcut, dar Eminescu la Hliboca nu era așa cum ni-l doream și nu puteam să plec nicăieri.
Și iată, că nu a fost posibilă această restaurare a bustului decât în ziua de astăzi, 13 iunie, cu două zile înainte de aniversarea tristă a morții trupești a lui Mihai Eminescu, sau exact la un an de zile după vandalizare. Așa a trebuit, să treacă exact un an?! Nici mai mult nici mai puțin?! Și îmi dau cuvântul de onoare că nu a fost organizat ceva special. În fața lui Dumnezeu...
Arcadie Opaiț cu sculptorii au venit la Hliboca unde îi așteptam cu nerăbdare. Detaliul bustului expertizat și restaurat (de data aceasta pe banii vandalilor) a fost ridicat pe umeri, ca și anul trecut de membrii filialei „Monitorul de Hliboca” a Societății pentru Cultură Românească „M.Eminescu” din Cernăuți. Specialiștii și-au făcut lucrul.
Între timp, doamna Angela Jijian, directoarea Muzeului etnografic în fața căruia este amplasat bustul Poetului, împreună cu soțul ei, domnul Ilie Jijian, s-au ocupat de amenajarea gazonului. L-au săpat, au sădit zeci de flori deja înflorite, care împodobesc anturajul. La insistența doamnei Angela, mai devreme am pus umărul la curățarea și tăierea unor arbori bătrâni care umbreau și întunecau bustul. Cine a fost acum un an la deschidere și va veni acum din nou, va găsi o nouă imagine. Sincere mulțumiri doamnei Angela Jijian, care are mare grijă de bust, chiar dacă aceasta nu este funcția ei.
În timp ce se lucra, a trecut pe acolo, la volanul unui taxi unul dintre cei care au batjocorit bustul. A privit din mers, dar l-am recunoscut. Și aceasta m-a pus pe gânduri. După ce mă îndreptam spre casă cu inima împăcată, l-am telefonat pe un bun cunoscut din conducerea secției raionale de miliție din raion, și mai în glumă, dar mai mult în serios, i-am povestit ce am făcut astăzi, ce-i cu numerologia și cu spurcăta „aniversare” de un an de la vandalizarea bustului. Pentru orice eventualitate. Să nu avem iarăși surprize.
Dar că voia lui Dumnezeu e mai puternică decât științele oculte, m-a făcut astăzi să mă conving încă o dată următorul caz: exact în timp ce ridicam capul pe bust, trecea pe alături părintele-protopop al raionului Hliboca Ioan Gorda. A ținut și sfințenia sa câteva minute o scară în care se sprijineau cei care ridicau greutatea. Părintele Ioan Gorda, bun patriot, anul trecut a oficiat sfințirea bustului. Și mă gândesc iarăși: oare părintele nu putea să treacă pe acolo mai devreme sau mai târziu? Nu, nu putea, căci așa a vrut Dumnezeu. Căci sfânt este Marele Eminescu.

Nicolae Șapcă,
vicepreședintele Societății „M.Eminescu” din regiunea Cernăuți

Vineri, 13 iunie 2014