Mihai ANDRIEŞ: „Munca de zi cu zi mă ţine în viaţă”

Câteva crâmpeie din viaţa domnului Mihai Andrieş, în vârstă de 83 de ani, gospodar din comuna Culiceni

S-a născut domnul Mihai, la 19 septembrie 1931, în comuna Culiceni. În familie au fost 7 copii. În viaţă sunt doi fraţi şi două surori. Un frate s-a stabilit cu traiul în Republica Moldova. Părinţii au trudit la pământ. Copiii familiei Andrieş, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin muncă şi-au făcut un rost în viaţă. De uşor nu le-a fost uşor, au fost timpuri grele cu foamete şi război.
A învăţat la şcoala din Culiceni. Pe o tablă din scânduri învăţa să scrie litere, cifre. Astăzi, tineretul are de toate şi tot nu vor să înveţe. Iar cartea e mare lucru. Dorinţa domnului Mihai a învins, dorea cu orice preţ să obţină o specialitate. Îşi face studiile la Tehnicumul agricol din Hotin, specialitatea – agronom. În perioada anilor 1952-1955, îşi face serviciul militar în termen în ţinutul Primorsk. După expirarea serviciului militar, este încadrat în muncă, în gospodăria agricolă de pe atunci „Congresul XXII al Partidului”, condus de preşedintele Eugeniu Roşco. A lucrat pe parcursul anilor cu 8 preşedinţi de gospodărie agricolă.
Pentru munca conştiincioasă depusă pe parcursul anilor a fost distins cu medaliile „Pentru merite în muncă”, „65 de ani de la Marea Biruinţă”, mai bine de 20 de ani a fost donator de sânge, a fost distins cu medalia „Muncitor fruntaş al cincinalului XII” etc.
A lucrat în gospodăria agricolă în calitate de brigadier, şef de fermă, agronom. În anul 1984 se transferă cu serviciul în domeniul comerţului din Hliboca, director Vasile Costaş. În anul 1991 se pensionează.
E participant la Marele Război pentru Apărarea Patriei 1941-1945. Împreună cu soţia Olimpia au crescut şi educat o singură fiică, Larisa, căsătorită la Ostriţa. Domnul Mihai are 2 nepoate şi 4 strănepoţi.
La vârsta de 83 de ani împliniţi, puterile nu mai sunt cele de cândva, dar, slavă Domnului, se împacă cu gândul că aşa trebuie să fie.
În prezent, pământul este întors oamenilor. E bine, e rău? – l-am întrebat pe domnul Mihai.
- E bine pentru acei care vor să lucreze. Căci de când e lumea, dacă ai vrut să ai ceva, să trăieşti mai bine, a trebuit să munceşti – a fost răspunsul.
La vârsta domniei sale n-a renunţat la cota funciară. Munceşte zi de zi, probabil acesta a fost crezul părinţilor de la care a altoit dragostea de muncă.
Vă doresc, domnule Mihai, încă mulţi ani de viaţă fericiţi!

Viorel GHIBA