Gheorghe Asachi – atât de aproape şi tot atât de departe...

La 12 noiembrie s-au împlinit 145 de ani de la trecerea în nemurire a marelui cărturar

Mulţi dintre noi îl cunosc pe Gheorghe Asachi ca scriitor, născut în localitatea Herţa. El, însă, a fost şi un om de o înaltă cultură, obţinând în anul 1804, la vârsta de 17 ani, doctoratul în filozofie şi, paralel, diploma de inginer şi arhitect. În calitate de arhitect a construit într-un  timp scurt o casă mare în Lemberg şi casele prinţesei Elena Sturza-Păstrăvanu în Iaşi.
La Viena Asachi studiază matematica cu celebrul astronom Burg, dar şi pictura, la Roma – filologia şi arheologia. În perioada studiilor în Italia scriitorul vizitează muzee, biblioteci, teatre, cercetând monumente de arhitectură, pictând sau copiind tablouri, citind sau scriind. Aici îi apar primele versuri în limba italiană, iar cu pictorul Keck şi sculptorul Ganova continuă să studieze artele plastice.
Întorcându-se la Iaşi în toamna anului 1918, obţine înfiinţarea unei clase de inginerie hotarnică în limba română pe lângă şcoala grecească. Aici el predă matematica, geodezia, arhitectura şi istoria artelor. În anul 1818 scoate prima serie de ingineri cu studiile de specialitate făcute în limba română.
Activitatea de organizare şi îndrumare a învăţământului public în Moldova a ocupat un loc deosebit de important în viaţa lui Asachi. În calitate de referendar al şcolilor, el extinde reţeaua şcolilor elementare şi gimnaziale româneşti, atât în Iaşi, cât şi în ţinuturi, elaborează regulamente, programe analitice şi manuale şcolare. Din insistenţa lui Asachi şi prima şcoală elementară de fete.
La 1 iunie 1829 Asachi începe editarea primului ziar politic şi literar moldovenesc „Albina Românească”. Mai târziu, activitatea publicistică este continuată de „Gazeta de Moldavia”, „Joia setească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român” (jurnal ştiinţific literar şi industrial).
Paralel cu intensa activitate desfăşurată în domeniul publicisticii şi al învăţământului, Asachi se preocupă şi de dezvoltarea artelor plastice şi teatrului. El este autorul unui proiect de statuie a lui Ştefan cel Mare, tablourilor „Mama lui Ştefan cel Mare împiedică pe fiul său de a intra în Cetatea Neamţu la 1484”, „Ştefan cel Mare a Moldovei cuvântează al său testament politicesc la anul 1504” şi alte tablouri. 
Primii paşi spre teatru Asachi îi face încă în anul 1816, prelucrând în limba română piesa „Mirtil şi Hloe” după Salomon  Gessner şi Jean Pierre Clovis de Florian. Cu ajutorul soţiei sale, Elena, o femeie foarte cultă şi înzestrată cu talent muzical, Asachi dă naştere teatrului profesional muzical-dramatic din Iaşi. Elena a aranjat muzica la piesele soţului său „Petru Rareş”, „Ştefan cel Mare înaintea Cetăţii Neamţu”, „Sărbătoarea ciobenilor moldoveni”, „Voichiţa din România”.
Şi ca scriitor activitatea lui Asachi este vastă. A scris poezii lirice, epice, satirice, fabule, nuvele istorice şi piese de teatru.
Aşadar, Gh. Asachi a fost şi este o figură luminoasă a istoriei ţinutului natal nu numai prin activitatea sa literară, dar şi ca inginer, arhitect, artist plastic, pictor, istoric, pedagog, publicist, un bun cunoscător al limbilor şi literaturilor polonă, rusă, latină, germană, italiană, franceză şi engleză. 

Elena BUŞCU,
şefa Bibliotecii din Movila