Sâmbătă, 20.04.2024, 04:52
Principală | Înregistrare | Logare Bine aţi venit Vizitator | RSS
Formularul pentru autentificare
Vkontakte
Мы в Контакте
Calendar
«  Decembrie 2014  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031
Arhiva materialelor
Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 151
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Principală » 2014 » Decembrie » 26 » Viața școlii
    10:43
    Viața școlii

    La Bradul de Crăciun în liceul din Herţa

    Sărbătorile de iarnă au început iarăşi să ne cucerească sufletele cu farmecul florilor dalbe, cu mirosul verdelui brad, cu vestea minunată despre Pruncul Sfânt, trimis pe lume “să se nască şi să crească, să ne mântuiască”. În semn de răspuns la tradiţionala întrebare „Primiţi colindătorii?”, uşile Liceului raional “Gh. Asachi”, în ziua de 23 decembrie, au fost larg deschise pentru toţi doritorii şi iubitorii de colind. Bătrânul şi neobositul Moş Crăciun, cu sacul de daruri în spate şi cu Nepoţica sa ca zăpada de albă, şi la zâmbet, şi la vorbă şi la port, au fost invitaţi la Sărbătoare, chiar din prima jumătate a zilei, prin aplauzele şi vocile îngereşti ale elevilor din clasele primare. Pe urmele lui Moş Crăciun şi a Albei ca Zăpada, până seara târziu, au străbătut drumul spre liceu copii, profesori, părinţi – gazde şi oaspeţi. Programul Sărbătorii a fost variat şi foarte interesant. Entuziasmul şi dorinţa copiilor de a se dărui sufleteşte, au oferit spectatorilor clipe de bucurii şi bună dispoziţie. Au răsunat colinde vechi şi noi, s-au jucat scenete umoristice, s-a auzit Pluguşorul românesc, urmat de o Sorcovă semănată cu grău. Au fost clipe, când râsul şi voia bună au stors lacrimile, dar s-a lăcrimat şi fără râs regretul după încă un an trecut din viaţă.
    Sărbătoarea bradului a fost şi o întâlnire cu absolvenţii. Un dor de regăsire a timpului trecut şi a amintirilor i-a chemat pe absolvenţi în cuibul copilăriei, unde, au avut cândva  parte de un brad împodobit de mâna lor.
    Ca niciodată urările de pace şi sănătate din acest an au fost răspândite, auzite şi strecurate în suflet cu o mai multă luare-aminte, cu o nuanţă de nelinişte şi îngrijorare, dar şi cu speranţa, că Dumnezeu, la Care “toate sunt cu putinţă”, ne aude...

    Elena Apetri,
    profesoară de limba şi literatura română

    Vizualizări: 995 | Adăugat de: goshasuper235224 | Rating: 0.0/0
    Total comentarii : 0
    Prenume *:
    Email *:
    Cod *:
    Copyright MyCorp © 2024
    Creaţi un website gratuit prin uCoz