Luni, 18.02.2019, 12:05
Principală | Înregistrare | Logare Bine aţi venit Vizitator | RSS
Formularul pentru autentificare
Vkontakte
Мы в Контакте
Calendar
«  Iunie 2015  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930
Arhiva materialelor
Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 146
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Principală » 2015 » Iunie » 26 » Glasul adevărului
    15:09
    Glasul adevărului

    Primul ofiţer român în cel de al doilea război mondial a căzut la Herţa

    La 29 iunie se împlinesc 75 de ani de când la Herța a avut loc un episod aproape necunoscut de mulți dintre noi. Calvarul pe care l-au avut de suferit locuitorii ținutului nostru în perioada celui de al Doilea  Război Mondial a început odată cu uciderea premeditată a căpitanului Ioan Boroș de către soldaţii sovietici în urma forțării graniței nordice a României de către Armata Roșie.
    Începutul acestei tragedii a fost evenimentul din 26 iunie 1940, când, ca urmare directă a odiosului pact Ribbentrop-Molotov, guvernul sovietic a remis ambasadorului 

    român la Moscova, Gheorghe Davidescu, o notă ultimativă, prin care România era somată să cedeze teritoriul dintre Prut şi Nistru, Basarabia și partea de nord a Bucovinei. Cu toate încercările guvernului român de a purta un dialog cu partea sovietică, referitor la aceste pretenții absurde, guvernul sovietic nu a admis nici un fel de discuții, trimițând în noaptea de 27/28 iunie 1940 o nouă notă ultimativă, care prevedea: „În curs de 4 zile, începând de la ora 14.00 – ora Moscovei – la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și 

    Bucovinei de Nord, de trupele românesti”. Pentru a evita gravele urmări pe care le-ar fi creat recurgerea la forță, guvernul român s-a văzut silit să primească condițiile ultimative sovietice. Retragerea armatei și a autorităților civile la vest de Prut s-a făcut cu foarte mare greutate, deoarece forțele sovietice nu au respectat calendarul, pe care chiar ele îl impuseseră, soldații şi ofițerii români au fost batjocoriți nu numai de armata sovietică, ci și de grupuri de diversiune din rândul populației rusofone. În ziua de 28 iunie 1940, armata sovietică a intrat în Basarabia şi în nordul Bucovinei, fară a mai respecta termenul de evacuare de patru zile. Mai mult decât atât, la 29 iunie, trupele sovietice au pătruns și în fostul Ţinut Herța – pe atunci parte a judeţului Dorohoi – care în întreaga lui istorie nu s-a aflat niciodată sub vreo stăpânire străină. Ținutul Herța a făcut parte în mod neîntrerupt din Moldova o vreme de 500 de ani, apoi din România până în 1940. iar soldații sovietici au încălcat flagrant acordul și au anexat acest teritoriu. Ca dovadă, doresc să fac publice niște notițe din jurnalul de operații a Regimentului 16 Artilerie din care făcea parte Bateria I, comandată de I. Boroș, publicate de către Paul Lăzărescu în cartea sa „Herța - ținut de basm și vis al copilăriei mele” București, 2009.
    „29 iunie 1940. Este ora 4.45. Un zgomot asurzitor de care de luptă se aude pretutindeni. De sus, alene, ploaia măruntă cade mereu. Oarecare nelinişte printre ostași. Nu se știe nimic, nu se primise nici un ordin de la Divizie. Puţin mai târziu ne aduce vestea tristă un sergent ce a fugit din Herţa desculţ, că au întrat acolo ruşii cu arme motorizate de circa 40 care de asalt. Bateria I care avea misiunea de a susţine detaşamentul de întârziere maior Marcoci, imediat ce carele au sosit la Herța două din ele au atacat-o...”.
    La orele 4 dimineața, două tancuri sovietice au intrat în oraș și i-au cerut căpitanului Boroș să le predea tunurile bateriei. Acesta a încercat să le explice rușilor prin intermediul unui soldat basarabean care cunoștea limba că teritoriul apărat de bateria sa de tunuri nu făcea parte din teritoriul cedat URSS-ului (deoarece nu era parte nici a Basarabiei și nici a nordului Bucovinei). După aceasta căpitanul a încercat să facă legătura telefonică cu divizia. În timpul acesta comandantul secției 2, sublocotenent de rezervă Dragomir Alexandru a făcut căpitanului Boroș un semn negativ cu mâna, adică să nu predea bateria. La gestul acesta sovieticii au deschis focul, ucigându-l pe loc. Alături de el, au mai fost uciși sublocotenentul (r) Alexandru Dragomir (născut în 1914 la Focșani, de profesie avocat) și soldatul Iancu Solomon (născut în 1918 la Moinești, de etnie evreiască) care a încercat cu corpul său să-și salveze căpitanul. Răniți de focuri de arme automate au fost: serg. Mititelu Gheorghe, serg. Iștoc Gheorghe și soldat Spoială Vasile.
    În procesul-verbal al Regimentului 16 Artilerie din 29 iunie 1940 sunt consemnate următoarele: „În dimineața zilei de 29 iunie 1940, la orele 4, localitatea Herța a fost ocupată de armata rusă, cu elemente mecanizate. La această dată, Bateria I era instalată pe poziție în Herța, sprijinind un detașament de infanterie. Două din carele de luptă ce intraseră în localitate au apărut în poziția Bateriei și au cerut ca Bateria să se predea. Căpitanul Boroș a încercat să parlamenteze cu rușii, însă ei au tras focuri de armă și de pistoale, omorându-l pe loc, căzând la datorie între ostașii și tunurile Bateriei sale”.
    Trupurile soldaţilor ucişi au putut fi transportate în Dorohoi, unde au avut parte de slujbe religioase. Căpitanul Ioan Boroş a fost înmormântat cu onoruri militare.
    El a devenit primul ofițer român căzut eroic în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Din proprie initiațivă și prin jertfa supremă a salvat onoarea Armatei Române, care, în împrejurările grave de atunci și fără voia ei, a trebuit să abandoneze fără luptă, Basarabia şi Nordul Bucovinei. A fost singurul copil al soților Ioan şi Maria Boroș, stabiliți la Bacău, tatăl său fiind unul dintre crescătorii de oi stabiliţi în zonă. Ioan Boroş a urmat cursul inferior al Liceului din Bacău, Liceul Militar din Iași și apoi Scoala Militară de Ofițeri de Artilerie. După absolvirea școlii de ofițeri, în anul 1927, este înaintat în gradul de sublocotenent, iar după ce devine cadru militar activ, este avansat la gradele de locotenent (1931) şi căpitan (1938). După ce o perioadă a predat ca profesor la un liceu militar, căpitanul Ioan Boroș preia comanda uneia dintre cele mai puternice unităţi militare de pe teritoriul județului Bacău: Bateria 5 de tunuri din cadrul Regimentului 16 Artilerie Bacău, unitate care se afla dislocată în partea de nord a județului Dorohoi, ce cuprindea la acea vreme cinci orașe (Dorohoi, Darabani, Herța, Mihăileni şi Săveni). 
    În vara anului 1941, după numai un an de ocupație sovietică, Ținutul Herța a fost eliberat de Armata Română. În orașul Herța a fost construită o troiță în amintirea celor trei eroi. S-a ținut o slujbă de pomenire într-o școală din Herța, la care au participat guvernatorul militar al Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, văduva lui Ioan Boroș și fiica acestuia, Ioanița, în vârstă de un an, căreia generalul Calotescu i-a înmânat o cruciuliță pe care scria: „De la tatăl tău.”
    Din păcate, în ultimul timp țara noastră traversează o perioadă foarte grea. Mii de eroi și-au depus viața și sănătatea ca noi să putem trăi într-un stat democratic,  în care drepturile și libertățile omului să fie mereu respectate.  În Crimeea și în Estul țării au fost fixate zeci de cazuri asemănătoare cu cel petrecut la Herța acum 75 de ani. Cu toate că trăim în sec. XXI, regimul care guvernează astăzi Rusia nu ezită să recurgă la violență pentru a-și satisface pretențiile teritoriale și politice. Noi, însă, pentru a construi un stat puternic, trebuie să ne mândrim cu eroii noștri actuali și să nu-i dăm uitării pe cei din trecut.

    Alexandru Platonov,
    licenţiat în istorie

    Vizualizări: 376 | Adăugat de: goshasuper235224 | Rating: 0.0/0
    Total comentarii : 0
    Prenume *:
    Email *:
    Cod *:
    Copyright MyCorp © 2019
    Creaţi un website gratuit prin uCoz