O reformă necesară, cu mare grad de responsabilitate

Una dintre cele mai mari reforme inițiate de conducerea statului nostru în ultima perioadă este reforma teritorial-administrativă. Scopul ei este de a preda cea mai mare parte din împuternicirile organelor centrale de stat reprezentanților autoadministrării locale. Bineînțeles că realizarea și punerea în practică a unei reforme atât de importante necesită o atenție deosebită și o muncă sârguincioasă atât din partea statului, cât și din partea societății publice.
De fapt, nu este prima astfel de încercare din istoria independentă a statului Ucrainean. În ultimul deceniu nu o singură dată ni s-au demonstrat prin intermediul surselor de informare în masă diferite hărți și scheme care prevedeau mai multe variante posibile pentru realizarea unei reforme teritorial-administrative. Însă, toate aceste încercări până la urmă s-au oprit la nivel de discuții.
De data aceasta se pare că lucrurile stau altfel. La 5 februarie 2015, Rada Supremă a adoptat Legea Ucrainei „Despre unirea benevolă a comunităților teritoriale”. Conform acestei legi, primăriile orașelor și satelor vecine au dreptul să se unească în comunităţi teritoriale cu organe de conducere comune. Principalul scop al acestui proces de decentralizare este acordarea posibilitații comunităților locale de a lua singure diverse hotărâri ce țin de rezolvarea problemelor și apărarea intereselor proprii.
Însă, în ultima perioadă am observat că foarte multe persoane, în special la nivel local, se opun realizării acestei reforme vitale pentru statul ucrainean. Dumnealor motivează acest lucru prin faptul că lichidarea unor consilii locale ar duce la complicarea vieții locuitorilor zonei respective, că toate acordurile și adeverințele pe care le puteau obține până acum de la primării vor necesita deplasarea la centrul comunei, ceea ce prevede cheltuieli suplimentare și timp pierdut. La fel există unele păreri că în primul rând vor fi rezolvate problemele centrului, iar periferiile vor rămânea uitate.
Toate acestea te fac să stai pe gânduri, oare cine se teme mai mult, cei de la Kiev, care trebuie  să refuze la o mare parte din împuternicirile lor, sau noi, cei de pe loc, care ar urma să le primim. Sau poate frica de responsabilitate față de cei din jur și neîncrederea în forţele proprii ne aduc aceste cugetări.
De fapt, nici un organ al autoadministrării locale n-a existat vreodată doar pentru a acorda servicii și adeverințe cetățenilor. Însuşi termenul „administrare” înseamnă a conduce, a cârmui, a gospodări, ceea ce nu se observa întotdeauna în activitatea unor centre administrative locale, deoarece cele mai importante hotărâri necesitau aprobările organelor puterii centrale. De aceea, consider că schimbarea denumirii și componenței unor asemenea centre n-ar duce la probleme suplimentare pentru cetățeni, cu atât mai mult că Legea Ucrainei „Despre unirea benevolă a comunităților teritoriale” prevede activitatea în fiecare localitate a unei persoane alese în funcția de staroste, care va fi și membru al comitetului executiv al consiliului comunal, având astfel posibilitatea să apere interesele comunității pe care o reprezintă, precum și înființarea unor centre moderne de acordare a diferitor servicii. Iar noi, dacă ne-am învățat să primim salarii și pensii și să achităm conturile la diferite bancomate, ceea ce încă cu zece ani în urmă părea ireal, atunci ne vom învăța să ne obținem și adeverințele necesare de la niște aparate asemănătoare, fără ca să mai pierdem timpul la ușile funcționarilor publici, așa precum e în întreaga lume civilizată.
Punerea în practică a reformei pe un anumit teritoriu prevede și un ajutor substanţial atât financiar, cât și juridic din partea statului. Cei care vor decide să se unească în comunitați teritoriale vor primi bani suplimentari din Bugetul de stat pentru realizarea unor proiecte locale.
După mai multe discuţii şi dezbateri atât la nivel local, cât și regional, s-a ajuns la acordul comun ca localităţile din raionul nostru să alcătuiască o singură comunitate teritorială cu centrul la Herța. Având în vedere  că trăim într-o zonă specifică diferită de celelalte teritorii ale statului ucrainean și nu dispunem de o economie dezvoltată, de resurse naturale și nici măcar de un potenţial agrar deosebit, suntem cel mai mic raion al celei mai mici regiuni, iar centrul nostru administrativ Herța este şi cel mai mic oraş din ţară, unica posibilitate reală de dezvoltare economică pentru noi, luând în considerare şi aşezarea geografică, ar fi atragerea fondurilor şi investiţiilor europene precum şi crearea pe teritoriul raionului a unui sistem de căi comerciale între Ucraina, România și Republica Moldova. Mai mult decât atât, suntem şi unicul raion, populaţia căruia este alcătuită practic în totalitate din români, iar localităţile noastre de secole au avut o legătură strânsă între ele, de aceea nu avem nici un drept moral pentru a ne diviza.
Personal sunt conștient de faptul că realizarea și punerea în practică a acestei reforme va fi complicată, că ne vom confrunta cu diferite dificultăţi și obstacole. Dar nici un lucru mare nu se face ușor. Iar prin unitate, muncă și credința în forțele proprii ne putem schimba viața înspre mai bine.

Alexandru Platonov