Duminică, 22.09.2019, 02:51
Principală | Înregistrare | Logare Bine aţi venit Vizitator | RSS
Formularul pentru autentificare
Vkontakte
Мы в Контакте
Calendar
«  Octombrie 2015  »
LnMrMrcJoiVnSaDm
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031
Arhiva materialelor
Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
Total răspunsuri: 149
Prietenii site-ului
  • Creaţi un website gratuit
  • Desktop Online
  • Jocuri Online Gratuite
  • Tutoriale Video
  • Toate Tag-urile HTML
  • Kit-uri de Navigator
  • Principală » 2015 » Octombrie » 2 » Adresele carităţii
    10:12
    Adresele carităţii

    Ludmila Adronic, refugiată din estul Ucrainei:

    La baştina tatălui meu am găsit oameni apropiaţi, susţinere şi alinare

    S-a născut, a crescut şi a trăit toată viaţa în estul Ucrainei, în oraşul Slaveansk. Acolo avea apartament confortabil în care locuia împreună cu fiul. Visa să-l vadă căsătorit, să legene nepoţeii în linişte şi pace. Însă războiul i-a spulberat visele. În urma unui tir de artilerie a rămas fără casă. Când a decis să se retragă cu puţinele bunuri şi banii economisiţi, la unul din posturi i s-a luat totul fără explicaţii. Până la urmă a decis să vină la baştina tatălui său, Ştefan, în satul Godineşti din raionul Herţa. Cu mulţi ani în urmă el a plecat în Donbas la vârsta de 15 ami.
    Aici şi-a găsit o rudă apropiată – doamna Nadejda Hliboceanu, care, împreună cu soţul Roman, cunoscut antreprenor şi activist obştesc, n-au lăsat-o la nevoie şi au primit-o în casa lor.
    - Le sunt recunoscătoare, deoarece au acceptat să rămân deocamdată în familie, deja mă aflu aici de un an şi trei luni. Cred că aşa mi-a fost soarta, dacă tatăl meu nu s-a întors acasă, am venit  eu... Bineînţeles, mi-aş dori să am aici cuibul meu, să nu deranjez pe nimeni, dar  nu am o asemenea posibilitate, dacă s-ar găsi în sat un spaţiu locativ cât de cât prielnic, m-aş bucura foarte mult.  Fiul meu a rămas acolo, munceşte în oraşul Dnepropetrovsk, e foarte tânăr şi nu pot conta pe ajutorul lui, dimpotrivă, ar trebui eu să-l ajut...
    Monologul doamnei Ludmila e întrerupt de dl Roman Hliboceanu:
    - Deşi suntem o familie numeroasă, n-am putut s-o lăsăm fără adăpost, n-ar fi fost creştineşte. Ludmila a devenit un adevărat membru al familiei, împreună rezolvăm toate chestiunile gospodăreşti. Datorită ei am înţeles mult mai multe despre tragedia celor care au căzut jertfă războiului. Şi dacă i se va oferi un spaţiu locativ în sat, îi vom ajuta să se aranjeze.
    Am prezentat doar un crâmpei din marea dramă a oamenilor destinele cărora s-au împletit cu focul istoriei. Deşi are un caracter pozitiv, el ne aduce mereu la gândul că războiul nu ne poate lăsa indiferenţi, cu toate că se derulează la o mie de kilometri. În orice moment ecoul lui poate să apară alături. Pentru a ne verifica, poate, nivelul nostru de compasiune şi omenie. 

    Vasile BÂCU

    În imagine: doamna Ludmila Andronic, în sufragerie, alături de soţii Nadejda şi Roman Hliboceanu.

    Vizualizări: 346 | Adăugat de: goshasuper235224 | Rating: 0.0/0
    Total comentarii : 0
    Prenume *:
    Email *:
    Cod *:
    Copyright MyCorp © 2019
    Creaţi un website gratuit prin uCoz