Interviu la zi

File tragice din istoria Ucrainei

Dialog cu domnul Petru GRIOR, directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți

- Domnule Petru Grior, faceți o caracteristică a foametei din anii 1932-1933...
- Foametea din anii 1932-1933 a cutremurat toată țara, e o pagină tristă din istoria Ucrainei. „Tătuca Stalin” își completa în permanență arsenalul de forme și metode de oprimare a popoarelor, pe destinele cărora își încleștase „limba” hrăpăreață. Așa s-a întâmplat și cu poporul Ucrainei.
Pe lângă toate nenorocirile aduse pe baionete și pe tancuri, sovieticii au pus la cale și o foamete groaznică, intenționând să nimicească un număr cât mai mare de oameni, care erau tratați ca „dușmani ai poporului”.
Pe timpul regimului totalitar tema foametei a fost „închisă” pe parcursul a zeci de ani pentru poporul nostru.
Foametea în Ucraina a început nu în anul 1932, cum se spune în anumite publicații, ci la sfârșitul lui 1931. Această tragedie a fost determinată de planul extern de mare achiziție a cerealelor, care a lovit puternic mediul rural. Deja în prima jumătate a anului 1932 au decedat de foame aproximativ 150.000 de locuitori ai satelor. Și nu s-a întreprins nimic pentru a preîntâmpina această nenorocire.
Până la începutul anului 1933 au fost condamnați (pentru furtul de cereale) 54,6 mii de oameni, dintre care 2 mii la pedeapsa capitală.
În anul 1931, când a început foametea, în Europa au fost exportate 51 milioane de puduri, în 1932 – 18 milioane, în 1933 – 10 milioane. Prin urmare, conducerea politică a țării, știind că mor milioane de cetățeni, exporta cereale, motivând aceasta cu necesitățile industrializării.
Milioane de oameni simpli de la țară, copii și vârstnici, cetățeni ai Ucrainei au decedat în cei mai groaznici ani 1932-1933.
După unele aprecieri ale oamenilor de știință, jertfe ale foametei au fost circa 3-10 milioane de oameni, a treia parte fiind copii.
- Dar a mai fost și foametea din anii 1946-1947...
- Desigur. În primul an după război, după ce căzuseră atâţia oameni pe front, stalinismul a procedat la exterminarea țăranilor, oamenilor muncii, întocmai cum a fost la începutul anilor 30, spre a trimite cu forța în colhozuri. Foametea de atunci a secerat milioane, la care s-au adăugat alte milioane de deportați în pădurile Orientului...
Cine va numi, în sfârșit, numărul celor secerați de foametea din anii 1946-1947? Conform unor date statistice din toată Ucraina, cei mai mulți copii au murit de foamete în regiunea Cernăuți. În perioada foametei din anii 1946-1947 în Bucovina au decedat circa 1 milion de oameni.
- Din ce an în țara noastră se comemorează Ziua victimelor foametei și represiunilor politice?
- La 26 noiembrie 1998 a fost emis Decretul Prezidențial „Despre comemorarea Zilei memoriei jertfelor foametei și represiunilor politice din Ucraina”.
- Ce ne puteți spune despre represiunile din raionul Herța?
- Până la începutul războiului au avut loc deportările în masă în Bucovina (inclusiv și în raionul Herța). Au fost deportate 20 mii de persoane, dintre care 15 mii de români și moldoveni. Majoritatea au fost duşi în Republica Komi, Aktiubinsk (Kazahstan) și Tiumen (Siberia).
- Domnule Petru Grior, când a avut loc cea de-a doua etapă a deportărilor în masă?
- În anul 1944, după revenirea sovieticilor în regiunea Cernăuți, începe un nou val de deportări. Mai precis, deportările în masă au început în luna noiembrie 1944. Ucrainenii au fost înrolați în Armata Sovietică și trimiși pe front, iar românii – în batalioanele de muncă în înghețurile nordice.
- Câte persoane au fost deportate în această perioadă din raionul Herța?
- Din raionul Herța, în batalioanele de muncă au fost luați peste 1.000 de oameni, mai mult de jumătate dintre ei au rămas să zacă pe veci în înghețurile nordice și Siberia.
- După câte cunosc, a fost și a treia etapă...
- Perioada a treia este legată de foametea din anii 1946-1947. Ea a fost cauzată nu de forțele naturii, cum ni se comunica de „sus”, ci de regimul totalitar, când țăranilor li s-a luat ultimul bob de grâu. Nu dispunem de listele celor decedați din cauza foametei.
A mai fost și a patra perioadă, ce e legată de colectivizarea forțată, care a durat până la moartea „tătucului Stalin” (1953).
- Să revenim la începutul convorbirii noastre. Ce a fost, totuși, pentru Ucraina foametea din anii 1932-1933, 1946-1947?
- A fost, de fapt, o distrugere fizică a națiunii ucrainene. Acele evenimente de tristă pomenire au fost bine planificate de regimul totalitar.
Poporul nu va uita niciodată acele zile tragice din istoria Ucrainei.
- Vă mulțumesc pentru cele relatate.

Interlocutor: Viorel GHIBA