Omagiu lingvistului Paul Lăzărescu la 90 de ani

Încerc să exprim un gând bun despre domnul Paul Lăzărescu, stabilit din tinereţe cu traiul în Bucureşti, eminent dialectolog şi promotor al valorilor culturale, care în acest început de an adaugă al 90-lea inel cronologic pe corpul său plin de vigoare.
S-a născut în 6 februarie 1926 la Herţa, în familia de intelectuali Ana (învăţătoare) şi Dragomir Lăzărescu (avocat). Absolvent al Liceului Internat din Iaşi, apoi al Facultăţii de Litere din Bucureşti.
După invazia sovietică (în Herţa, ruşii au intrat cu tancurile în dimineaţa zilei de 29 iunie 1940), familia s-a refugiat în grabă fără a lua ceva din casă.
Ca student a fost redactor la ziarul PNŢ „Dreptatea” în perioada 1945-1947. A dezaprobat în unele articole intenţiile şi acţiunile comuniştilor din România, pentru care fapt a făcut opt ani de închisoare. Eliberat în 1957.
Ajunge cercetător ştiinţific la Centrul de Fonetică şi Dialectologie al Academiei Române abia în 1965 prin sprijinul profesorilor săi de la Universitate Boris Cazacu şi Alexandru Rosetti.
Ca om de ştiinţă, Paul Lăzărescu este mai întâi de toate un veritabil cercetător al graiului popular. Anchetator şi autor al Atlasului lingvistic român pe regiuni – Muntenia şi Dobrogea, vol. I – III (1993-2003), realizare ştiinţifică de interes general naţional, cu largi ecouri pe plan internaţional. De asemenea, este autor al unor volume colective de Texte dialectale şi Glosare, autor al numeroase articole şi studii ştiinţifice privind variate probleme de geografie lingvistică.
E de menţionat aparte faptul că dl Lăzărescu, autorul compartimentului Subdialectul moldovean din Tratatul de dialectologie românească (Craiova, 1984, 856 p.), operă de sinteză a dialectologilor români, coordonator prof. Valeriu Rusu, include curajos şi descrie graiurile din Basarabia în cadrul general al subdialectului moldovean, vorbit pe ambele maluri ale Prutului (în anii 1944-1989 regimul totalitar comunist nu permitea acest lucru). 
Omagiatul şi-a orientat eforturile şi la reeditarea scriitorilor Samson Bodnărescu (1840-1902), director al Liceului „Anastase Başotă” din Pomârla (1879-1902), un mare prieten al lui Mihai Eminescu; Gheorghe Adamescu (1869-1942) şi  Vasile Gherman Pop (1950-1901), născut în satul Crasna, judeţul Storojineţ (Bucovina). Graţie reeditării Conspectului asupra literaturii române şi literaţilor ei de la început şi până astăzi (vol. I–II, 1875-1876, autor V. Gr. Pop) de către Paul Lăzărescu, ediţie critică (Bucureşti, 1982), Vasile Gherman Pop este restituit circuitului cunoaşterii, fapt meritoriu, „pentru că el este, în fond, adevăratul părinte al istoriei literaturii româneşti” (P. Lăzărescu, Studiu introductiv la Conspect, p. 31).
În anul 2003 domnul Paul Lăzărescu a fost distins cu premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, pentru lucrarea colectivă Atlasul lingvistic român pe regiuni – Muntenia şi Dobrogea.
P. Lăzărescu este un bun prieten al colegilor din Basarabia. A recenzat lucrări ştiinţifice ale cercetătorilor din stânga Prutului. A readus în circuitul cunoaşterii numele profesorului şi prietenului său Vitalie Sorbală, al cărui nume este legat de domeniul dialectologiei şi de renaşterea ispanisticii în arealul basarabean (a vedea: P. Lăzărescu, O prietenie neconsumată …, în Vitalie Sorbală, Studii de dialectologie şi geografie lingvistică, Volum îngrijit şi cuvânt introductiv de Vasile Pavel, Chişinău, 2006). Ne-a prilejuit emoţii frumoase, avându-l alături în Piaţa Marii Adunări Naţionale la Sărbătoarea Limba Noastră cea Română (Chişinău, 1990).
Dl P. Lăzărescu are adânc sădită în suflet dragostea pentru baştina sa, Herţa. Omagiatul realizează sui generis remarcabila monografie Herţa, ţinutul de basm şi vis al copilăriei mele, Bucureşti, Editura Agerpess, 2009. Prin această carte, rod al explorării arhivelor, dar şi al mărturisirilor sale proprii ca martir al invaziei ruşilor în Herţa, autorul reflectă asupra condiţiilor ocupării ţinutului Herţa de către U.R.S.S. Ajunşi la Mamorniţa în noaptea de 28 spre 29 iunie 1940, ruşii s-au interesat de Herţuşca, pârâu ce trece prin estul Herţei. Dintr-un document (raport al generalului român Aldea către Marele Stat Major al Armatei Române) despre linia pretenţiilor ruseşti în Bucovina, trasată pe harta anexă la nota ultimativă din 26 iunie, aflăm: „Studiind harta … rezultă că linia de demarcaţie din Bucovina” trece la sud-est pe punctele „liziera (margine a unei păduri – n. V.P.) Est Proboteşti – Herţa – liziera Est Lunca” (apud. P. Lăzărescu, Herţa, p. 59-60).
Şi-a revăzut „ţinutul de basm şi vis” după 46 de ani. 
Te felicit, dragă coleg şi prieten, cu fericitul prilej al acestei venerabile vârste, dorindu-ţi multă sănătate şi încă mulţi-mulţi ani înainte!

Vasile PAVEL,
profesor universitar, 
doctor habilitat în filologie, 
Academia de Ştiinţe
a Republicii Moldova