Ajutorul vine, în primul rând, de la inimă

Luptele din estul Ucrainei aduc şi acum jertfe, sute de familii îşi amintesc de fiii căzuţi pe câmpul de luptă. Foştii ostaşi răniţi au venit pe la vetrele lor, unde s-a început o altă luptă – pentru supravieţuire în condiţiile de criză, cu nemuritoarea noastră birocraţie. Şi aici le vin în ajutor oamenii de bună credinţă, indiferent ce post ocupă, sau ce „hram” ideologic poartă. 
Vasile Costachi din Lunca a fost participant direct la evenimentele de tristă pomină. Când a primit înştiinţarea de a pleca la comisariat, n-a luat drumul pribegiei. Pe front s-a aflat în unul din cele mai periculoase locuri. A fost grav rănit. Medicii i-au oferit o şansă dintr-o mie, însă el a supravieţuit. Pentru că a avut zile de la Bunul Dumnezeu. Numai de la El. A ajuns acasă, însă problemele n-au încetat. Deja cele legate de viaţa cotidiană: acordarea pensiei, tratamentului, îngrijirea de zi cu zi. Aici i-au venit în ajutor oamenii – primăria, conducerea raionului, diferite firme şi organizaţii, întreprinzători privaţi. Despre aceasta am mai scris în numerele precedente, astăzi vă relatăm încă despre un caz de ajutorare a lui Vasile.
În după amiaza zilei de marţi, un grup de deputaţi şi activişti obşteşti, majoritatea reprezentând Partidul Radical al lui Oleg Leaşko,  l-au vizitat la domiciliu pe Vasile Costachi, aducând în dar produse alimentare şi un camion de lemne. Din grupul amintit au făcut parte doamna Inga Makoveţka, vicepreşedinta Consiliului Regional Cernăuţi, domnii Valentin Iacoban, preşedinte, Constantin şi Mihail Tanas, vicepreşedinte şi, respectiv, deputat în Consiliul Raional, Dumitru Lupu, primarul comunei Lunca. Oaspeţii au fost informaţi că, începând cu data de 1 februarie, Vasile Costachi a fost luat sub îngrijirea Centrului raional de deservire socială, i s-a acordat gradul I de invaliditate. Sunt paşi serioşi pentru adaptarea socială a fostului combatant. Însă, pentru o reabilitare definitivă trebuie încă mult: timp şi bani. Sperăm să le obţină pe ambele. Aşa cum i s-a oferit, printr-o minune, viaţa.

Popas la Şcoala din Satul Mare

În drum spre Herţa oaspeţii au vizitat Şcoala din Satul Mare (Pilipăuţi), au avut o scurtă întâlnire cu membrii colectivului condus de doamna Maria Buga. Clădirea şi interiorul instituţiei, reconstruite cu câţiva ani în urmă cu ajutorul Fondului Ucrainean de Investiţii Sociale, arată bine, însă vechiul sediu ce a împlinit recent un secol şi unde se află în prezent sălile sportivă şi  de festivităţi, cabinetele de fizică şi instruirea prin muncă, sunt într-o stare ce lasă de dorit. De aceea şi concluzia celor prezenţi a fost unanimă: să se înceapă cu orice preţ construirea unei noi clădiri pentru a rezolva această problemă acută a copiilor din această localitate şi cele vecine. Adică să bată alarma, că situaţia o merită. Or, după cum a menţionat dl Valentin Iacoban, în localităţile aflate la periferie trăiesc aceiaşi oameni de-ai noştri, care nu pot fi trataţi mai rău decât acei care locuiesc mai aproape de centru. 

Vasile BÂCU