Întâlnire de neuitat peste 50 de ani

Zilele trecute, Liceul raional „Gheorghe Asachi” a găzduit o întâlnire de neuitat. În curtea instituţiei s-au adunat acei care i-au părăsit pragul cu 50 de ani în urmă, fiind pe atunci absolvenţi ai Şcolii-internat din Herţa. Au fost clipe deosebite, fiecare dintre cei prezenţi, foşti elevi şi profesori, reuşind să-şi amintească de anii când se aflau la început de cale. Cuvinte de felicitare cu ocazia momentului atât de aşteptat au rostit domnii Octavian Magas, şeful Secţiei raionale de învăţământ, tineret şi sport, Veaceslav Sidor, directorul instituţiei, foştii profesori Emil Zvâncă, Mihail Scripnic, elevii de cândva  Didina Iacob, Ion Bostan, iar actualii elevi ai liceului, îndrumaţi de doamna profesoară Elena Apetri, le-au adus în dar buchete de melodii şi versuri ce le-au răscolit încă o dată noianul amintirilor, pe care au fost invitaţi să le descrie pe scurt într-un album special.
Iată ce ne-a relatat despre întâlnire cea care a fost iniţiatoarea ei şi organizatorul principal. E vorba de doamna Didina Iacob (Posteucă), eminentă a învăţământului din Ucraina:
- Profesorii noştri au fost acei care au despicat firul cunoașterii pentru noi, încurajându-ne mai apoi să-l împletim la loc în felul nostru. Noi ne-am încredinţat dumneavoastră copilăria, adolescenţa și o bună parte din tinereţe. Profesorii ne-au schimbat viaţa. Asta o înţelegem şi o mărturisim, atunci când, ajungem la apogeul carierei, al vieţii.  Aţi fost părinţii noştri, cei care tot timpul au avut răbdarea cuvenită, deşi uneori noi n-o meritam. Aţi fost cei, care au crezut în noi, ne-aţi sfătuit, ne-aţi îndreptat şi doar datorită dumneavoastră, răbdării dumneavoastre nemărginite, iubirii împărţite egal, cunoştinţelor predate, cuvintelor care ceartă, dar învaţă, cuvintelor care laudă, dar şi îndeamnă la o perfecţionare permanentă... datorită tuturor acestor virtuţi, noi am devenit cineva în viaţă, am ajuns oameni! Vă dorim pentru viitor cât mai puţine griji şi să puteţi fi mândri de rezultatele dumneavoastre şi ale noastre! Meritaţi cele mai frumoase flori şi cele mai dulci cuvinte! Să aveţi parte de toată căldura omenirii, un ocean de sănătate şi toate florile lumii adunate în cel mai frumos buchet! Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă! Ne închinăm şi vă mulţumim din suflet! Sunt sigură că la aceste cuvinte se alătură şi foştii mei colegi Bileţchi Domnica, Bileţchi Ion, Ionel Elena, Mândrescu Paraschiva, Bezede Verginia, care, ca şi mine, şi-au ales profesia de învăţător, au lucrat cu succes. Ceilalţi au devenit specialişti în diferite domenii: Plantus Constantin – șef de șantier în construcţii; Sandulache Vasile – în organele de drept,  Bostan Vera a terminat institutul la Moscova, a lucrat şi este pensionară în Cehia,  Viorica Rusu – în Spania; Ionel Ţari, Iacob Ştefan, Saglian Aurel  sunt gospodari de frunte în satele Horbova, Bănceni şi Boianivca, Aurica Ţârdea e pensionară în Boian, Maria Paladii   a lucrat o viaţă întreagă bibliotecară, Zamfira Ţugui, Galina Babaşkina – în comerţ, Adela Lis a lucrat la tipografia din Herţa. 
Mulţi dintre ei nu s-au văzut de 50 de ani. Au fost emoţii, îmbrăţişări şi lacrimi. Amintiri... cuvinte de recunoştinţă către profesorii noştri, ei au fost 10.
Ne-au făcut o mare bucurie promoţiile de mai târziu, care ne ţin minte şi au găsit timp să vină să ne revadă, să ne felicite cu acest prilej. Mult m-a ajutat Petrică David. Suntem recunoscători la toţi: familiile Băhnărel şi David, Bahnian Ion, Ştefania, Gheorghe, Zaeţ Maria, Foloşnea Griţelea şi Frozica, Alimbaeva Galina, Viorica Iacob, Airini Olga, Bânzari Elena, Petrov Ion şi Zinaida.
Cele mai frumoase cuvinte de recunoştinţă pentru profesorii noştri - Avasiloaie Ilie, Glukovskaia Daria şi soţul ei Leonid, Zvâncă Emil, Caba Silvia şi soţul Dumitru Ghivireac, Merciuc Elizaveta, Bânzari Emilia, dirigintele clasei a 10 – Scripnic Mihail cu soția Ortanţa. Tuturor le dorim multă sănătate şi mulţi ani... până la noi întâlniri.

Pentru confirmare:
Vasile BÂCU