Constantin Moroșanu – românul de cea mai înaltă probă

Duminică, 16 octombrie, am plecat la Dărăbani, județul Botoșani, împreună cu Vasile Bâcu, Adrian Medvedi, Alexandru Timciuc, Gheorghe Șodrângă (Regățanu) – toți prieteni ai minunatului om – pedagog și ziarist – Constantin Moroșanu. Îi aduceam cartea pe care am editat-o și tipărit-o la Cernăuți și pe care o aștepta cu mare nerăbdare. Eram convins că ne așteaptă la intrarea în Casa de cultură și ca întotdeauna cu voce-ai ascuțită ne va întreba cum am ajuns, dacă totu-i bine și va veni cu alte întrebări lumești... Apoi va trece la temă... Dar nu a fost așa. Domnul Moroșanu de data aceasta era încă acasă, foarte strivit de boala incurabilă. Prietenii l-au ajutat să se îmbrace. Costică a insistat să fie dus la Casa de cultură unde urma să aibă loc lansarea cărții pe care am adus-o, și el încă n-o văzuse.
Ședea pe scaun o umbră de om. Noi îl priveam cu compătimire și cu o frică în suflet, el, însă, chiar dacă practic nu mai putea vorbi, continua să ne dea o lecție de viață, ținându-se bărbătește, solicitându-ne să fie urcat pe scenă în fața lumii. Petru Grior a fost primul care a vorbit despre cartea lui Constantin Moroșanu „Trecători prin zodia revoluției” pe care a prefațat-o. E o carte de publicistică cu articole și comentarii. Apoi un scurt cuvânt a rostit Gheorghe Șodrângă. A trebuit să vorbesc și eu în calitate de editor și redactor al acestei cărți. Am decis să prezint cartea în așa fel de parcă nimic trist nu se întâmpla, de parcă autorul ei, Constantin Moroșanu, ar fi fost bine, așa cum îl cunoaștem. Vroiam să-l îmbărbătez. Vorbeam de parcă cu optimism, însă simțeam cum alături o flacără treptat se stingea. Și aceasta vedea fiecare din preajmă. Domnul Moroșanu, la masă, ținea în mâinile-i uscate o carte pe care o răsfoia cu greu și o mângâia cu privirea. Cred că niciodată nu a fost atât de bucuros și atât de întristat în același timp.
Mă telefona adesea și mă ruga să fac tot posibilul să vin cu cartea. Oare avea o presimțire? În scenă era absolut conștient de ceea ce se întâmpla în sală, îi cunoștea pe toți care îl îmbărbătau, însă numai el și Bunul Dumnezeu știe ce gândea la acel moment. Apoi am mai stat puțin la o masă unde a servit puțin suc și s-a cerut să plece acasă. L-a petrecut viceprimarul de Dărăbani și alți cunoscuți. Prietenii de la Cernăuți l-au dus cu mașina și practic eram toți conștienți că nu-l vom mai vedea.
Marți, 18 octombrie 2016, la vârsta de doar 55 de ani s-a stins ca o lumânare.
Profesorul Constantin Moroşanu a fost preşedintele Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţei”, directorul publicaţiei „Plai Dărăbănean” şi profesor de română-franceză în învățământul dărăbanean. Și toate acestea au fost sensul vieții lui. În cuvântul său de însoțire la cartea „Trecători prin zodia revoluției”, domnul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, spune: „Constantin Moroșanu este un român de cea mai înaltă probă”, iar cine l-a cunoscut nu poate să nu fie de acord cu aceasta.
Veșnica lui pomenire!

Nicolae Șapcă,
vicepreședintele Societății
pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” 
din regiunea Cernăuți
În imagini: coperta cărții și ultima fotografie cu Costică Moroșanu.
Foto Adrian MEDVEDI