Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți: „Prin trecerea din această lume a scriitorului Ilie LUCEAC, literatura și cultura română din Bucovina a suferit o pierdere irecuperabilă...”

Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți anunță cu profundă  durere  încetarea subită din viață a  istoricului și criticului literar  Ilie Luceac,  membru al Societății Scriitorilor Români  din Cernăuți,  al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Societății Scriitorilor Bucovineni (Suceava),  doctor în istorie,  profesor la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți, catedra de Jurnalism și Traducere.

Cuvânt de adio pentru un confrate

Ilie Luceac  s-a născut la 2 iulie 1950 în satul Sinăuții de Jos,  (fostul Județ Dorohoi), raionul Hliboca, regiunea Cernăuți.  După  absolvirea  școlii de opt ani din satul de baștină studiază la Liceul  Pedagogic din Cernăuți (1965-1969), iar în 1974 absolvește Facultatea de Filologie  (specialitatea limba și literatura română) a Universității de stat din Cernăuți. În 1992 absolvește   a doua facultate – cea de istorie a Universității cernăuțene.
După  absolvirea  Facultății de Filologie și satisfacerea serviciului militar în termen ca ofițer, lucrează un timp profesor de limba și literatura română  la  Școala medie nr. 10 din Cernăuți. Mai apoi este angajat ca redactor în redacția emisiuni în limba română a  redacției republicane  Radio Ucraina Internațional,  iar mai târziu  se transferă la Liceul Pedagogic din Cernăuți  pe post de profesor de limba și literatura română. În ultimii ani a predat limba latină la Institutul Teologic Ortodox din Cernăuți.
Membru-fondator al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți,  membru-fondator  al Editurii Alexandru cel Bun din Cernăuți, redactor-șef adjunct la revista Glasul Bucovinei, cercetător științific asociat  la „Centrul pentru studierea problemelor Bucovinei”, astăzi Institutul Bucovina din Rădăuți. Autor de manuale pentru școlile cu limba română de predare din Ucraina. A colaborat cu articole și studii la mai multe publicații literare și științifice din Ucraina, România și Republica Moldova, dintre care amintim   revistele  „Magazin istoric”, „Curierul românesc”, „Glasul Bucovinei”, „Bucovina literară”, „Septentrion literar”, „Candela”, „Limba română”. În anul 2000 editează volumul Familia Hurmuzaki: între ideal și realizare, (premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române), în 2007 publică  Discursurile lui Eudoxiu Hurmuzaki în Dieta Bucovinei (ediție bilingvă germană-română, trad. textelor din germană de Catrinel Pleșu), iar în 2015 scoate de sub tipar un nou volum de studii despre familia Hurmuzaki – monografia Eudoxiu (Doxaki) Hurmuzaki (1812–1874).
Prin trecerea din această lume a scriitorului Ilie Luceac, literatura și cultura română din Bucovina a suferit o pierdere irecuperabilă. Lipsa lui dintre noi se va face  simțită nu numai în viața literară, ci și în cea publică și socială, unde discursul lui avea pondere și găsea o rezonanță vie, puternică în inimile și cugetele  consângenilor.
În aceste clipe de suferință pentru cei care l-au cunoscut pe scriitorul și omul de știință Ilie Luceac, noi suntem alături de familia și rudele lui îndoliate, exprimându-le sincere condoleanțe și rugându-L pe Bunul Dumnezeu să-l  ierte și să-l primească în Împărăția Sa.

Doina Bojescu, Vasile Bâcu,  Ștefan Broască, Grigore Crigan, Marin Gherman, Simion Gociu, Mircea Lutic, Dumitru Mintencu,
Vasile Tărâțeanu, Gheorghe Ungureanu, Ilie T. Zegrea

Arcadie SUCEVEANU: „Adio, iubite prietene, îmi va fi dor de tine... Îți voi păstra imaginea vie și neîntinată în galeria oamenilor dragi care mi-au marcat viața. Voi reveni mereu la masa prieteniei noastre”

Grea pierdere, precipitată plecare

Iată că timpul n-a mai avut răbdare. Îngerul l-a strigat pe bunul nostru coleg și prieten Ilie Luceac să serbeze împreună Duminica Mare în ceruri.
Grea pierdere, precipitată plecare, dureroasă despărțire.
Ilie este primul din cercul nostru de prieteni, care, supărat brusc pe această lume, pleacă „la poporul stelelor”. Știm că avea încă multe proiecte literare, avea vocație și multă sete de viață. Suntem nedumeriți și oripilați, ne este extrem de greu să acceptăm evidența.
Încă din tinerețea noastră studențească, el a întruchipat imaginea de om al cărții. Întreaga sa viață a trăit cu cărțile și printre cărți, și-a făurit o bibliotecă uriașă, cum nu avea nimeni dintre noi. Într-o lume pragmatică și înrobită de materialitate,  într-o lume care se pare că a renunțat la sensibilități, cartea i-a fost steag de luptă și zid de cetate. Citise foarte mult, avea lecturi întinse și cunoștințe profunde în mai multe domenii – muzică, literatură, istorie, pictură etc.
A avut o viață grea și convulsionată, așa cum îi este dat să trăiască, într-o societate ticăloșită, unui om de cultură. Dar a trăit demn, fără fard și pompă. Nu a râvnit să fie cu orice preț un personaj al cetății, nu a cules laurii tribunelor. A fost un profesor erudit și un editor priceput, a fost un intelectual de speță aleasă. Dar mai cu seamă a fost un cercetător cu înclinație pentru investigația de arhivă. A pus în circulație materiale și informații mai puțin cunoscute sau chiar inedite referitoare  la istoria culturii și civilizației românești în Bucovina, în special la dinastia de cărturari și patrioți bucovineni Hurmuzachi. A scris cronici și recenzii la cărțile colegilor săi de generație, a realizat ample dialoguri cu descendenți ai unor personalități bucovinene risipiți prin alte părți ale lumii. Lucrările sale se caracterizează printr-un documentarism erudit, aplicat minuțios, prin profunzime și eleganță.
Fulgerul negru căzut ca din senin acum două zile a doborât un copac rar și nobil, un copac  care  crește greu în pădurea românească din această parte de lume. Noi, cei care i-am fost în preajmă, care i-am auzit freamătul sufletului și i-am gustat fructele simbolice, nu-l vom uita, îi vom păstra în memorie imaginea de om delicat și intelectual incoruptibil.
Adio, iubite prietene, îmi va fi dor de tine. Regret  și mă simt într-un fel vinovat că te-ai decis să pleci atât de inopinat, mânat de o grabă inexplicabilă, tocmai acum când – după o primăvară rece și capricioasă – în Sinăuții tăi, în pădurea de lângă Iazul Curții, ca și în întreaga Bucovină, au înflorit teii.
Îți voi păstra imaginea vie și neîntinată în galeria oamenilor dragi care mi-au marcat viața. Voi reveni mereu la masa prieteniei noastre.

Arcadie SUCEVEANU
http://bucpress.eu

Prezidiul Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți exprimă sincere condoleanțe familiei regretatului profesor Ilie LUCEAC, membru fondator al Societății.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar noi să-I păstrăm memoria, deoarece a fost un fiu demn al poporului nostru, militant neobosit întru propășirea culturii și spiritualității noastre.