Hristos în Muntele Taborului, strălucind luminos

„A strălucit Fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2)

Sfânta Biserică a lui Dumnezeu prăznuiește cu bucurie în ziua de 6 august (stil nou) și 19 august (stil vechi) pomenirea dumnezeieștii Schimbări la Față a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Muntele care a fost oarecând întunecat și acoperit cu fum, acum este cinstit și sfânt, căci pe el au stat picioarele Tale, Doamne. Acolo taina cea mai înainte de veci ascunsă, înfricoșătoarea Ta Schimbare la Față în vremea de mai pe urmă s-a arătat.
Muntele Tabor este locul unde Domnul nostru Iisus Hristos s-a urcat cu Petru, care iubea foarte mult pe Domnul, pe Ioan căci era iubit de Dânsul și pe Iacob căci putea să bea paharul pe care l-a băut și Însuși Domnul, pentru a se schimba la Față înaintea lor; Fața Lui a strălucit ca soarele, și hainele Lui au fost albe ca lumina. Și s-au arătat lor Moise și Ilie vorbind cu Dânsul.
Identificarea Muntelui Tabor (et-Tur, în arabă în izvoarele grecești vechi) cu înaltul munte al Schimbării la Față a lui Hristos. Este, într-adevăr, un munte înalt, având aspectul unui con uriaș, situat la răsărit de valea biblică Israel. În afară de aceasta, muntele se află nu departe de Nazaret și de Copernaum, în apropierea acelor locuri unde a trăit și a propovăduit Hristos. Munții Tabor și Hermon sunt proslăviți în Psalmii lui David (Ps. 88:13) și sunt pomeniți în Vechiul Testament ca fiind cei mai înalți doi munți sacri din Țara Sfântă.
Conform izvoarelor creștine vechi, prima biserică de pe culmea Muntelui Tabor a fost construită în secolul patru. În secolul șase au mai fost construite două biserici, iar la începutul celui de al șaptelea s-a mai construit cea de a patra biserică.
În epoca cruciaților, pe culmea muntelui s-au statornicit cei dintâi monahi. Ei, însă, au fost izgoniți de Saladin în anul 1187. În anul 1211 sultanul Malik-al-Adils al Damascului a distrus toate construcțiile creștine, bisericile și mănăstirile și în locul lor a construit o fortăreață. Astăzi, întreaga culme a muntelui aparține bisericii: la nord se află Mănăstirea greco-ortodoxă și Biserica Schimbării la Față; la sud – Biserica Catolică, cu mănăstire și hotel.
Sfântul Apostol Petru îl va numi „Muntele cel Sfânt”, pentru că aici a avut loc Schimbarea la Față a Domnului, arătarea dumnezeirii Lui. Tot aici a avut loc întâlnirea reprezentanților Vechiului Testament (Moise și Ilie) cu cei ai Noului Testament (cei trei Apostoli Petru, Iacob și Ioan).
Pentru noi, pelerinii români, este importantă Biserica ortodoxă aflată în vârful muntelui, a cărei construcție a fost inițiată de Arhimandritul, stareț, duhovnic și sihastru român din sec. XIX, Irinarh Rosetti, în anul 1859.
Lipsită de sprijin financiar, biserica a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului. În pronausul bisericii găsindu-se piatra de mormânt a părintelui Irinarh Rosetti, ctitorul bisericii pe care n-a apucat s-o vadă terminată. În incinta locașului de închinare se află o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numele originar al ei fiind Tama, făgăduința. Tradiția spune că un creștin a cumpărat de la Mănăstirea Iviru, de pe Muntele Athos, o copie a Icoanei Maicii Domnului și a vrut s-o ducă în Israel. Îmbolnăvindu-se, el a pus copia într-o sticlă, alături de lumânări, tămâie și o scrisoare și i-a dat drumul pe mare. După trei luni și jumătate sticla a fost găsită de un arab, chiar din Nazaret, care a dus-o la Mitropolie. De aici icoana a fost trimisă pe Muntele Tabor, unde a început a face minuni. Prima minune a fost înfăptuită asupra unei fete de 14 ani, oarbă din naștere, al cărei tată, închinător la Locurile Sfinte, a luat ulei din candelă și i-a adus fetei acasă. A treia zi după ungere, fata și-a căpătat vederea.
În această cinstită zi la Schimbarea la Față Domnul Iisus Hristos și-a descoperit Slava Dumnezeirii Sale, ucenicilor Săi, arătându-ne că El stăpânește viii și morții, este judecătorul lor și că pe toți îi va învia.
Veniți să ne urcăm în muntele Domnului și în casa Dumnezeului nostru și să vedem slava Schimbării Lui la Față – Slavă, ca întru lumină să luăm lumină. Dumnezeu ne așteaptă să fim fiii luminii, demni în credința strămoșească, săvârșind numai fapte bune, devenind nemuritori în istorie și în veșnicie.

Vasile LUNCAȘU,
s. Mogoșești