 Ziua de 20 mai va rămânea drept cea mai luminoasă pentru tinerii însurăţei Lia şi Gheorghe MURARU, care au păşit pe prosopul fericirii, acompaniaţi de păsărele cântătoare, îmbătaţi de parfumul florilor şi călăuziţi de soarele veşnic al iubirii. Bravi nuni mari, fii de gospodari, le-au ţinut lumânările, muzicanţi aleşi, viţă de „americani” le-au cântat două zile şi două nopţi, până s-au rupt strunele la ţambal, oaspeţi din Chişinău şi Mihoreni, Cernăuţi şi Mogoşeşti, Herţa şi Cotul lui Blându de pe malul Siretului au chiuit, au dansat şi s-au distrat fiecare cum l-a dus mintea: cineva nu se putea dezlipi de la butoaiele cu bere, cei mai isteţi au furat mireasa cu speranţa să-şi mai scoată din pârleală, chiar şi nevestele care nu ştiau ce să facă şi să dreagă să-şi aducă bărbaţii acasă au recunoscut că a fost fain.
Iar noi, cei rămaşi cu impresii-bombă, nu ne rămâne decât să aşteptăm veşti bune de la tânăra familie, cumetrii anuale cu sarmale şi muzicanţi şi un sărut lung-lung (ca răspunsul la „Amar!!!-ul” din duminica trecută) peste cel puţin 50 de ani, alături de noi toţi!
Aşadar, AMAR(eto)!!!!, dragii noştri Lia şi Gheorghe!!!
Prietenii şi colegii din Herţa şi împrejurimi
|
