„Timpul trece prin tine...”
Cartea de debut a tinerei Diana Spataru („Urmele timpului”, apărută la Herţa, Grupul Editorial „Cuvântul” – 2008) e o mărturie a faptului că izvoarele scrisului românesc n-au secat în ţinutul Herţa, că aici mai răsar talente tinere apte de a ajunge la o reînnoire substanţială a poeziei noastre. Zilele trecute, am realizat un interviu cu tânăra Diana Spataru.
– Mai întâi, rog să te prezinţi cititorilor noştri...
– M-am născut în iulie 1991, în satul Târnauca. După nouă ani de studii din satul natal, am continuat la Liceul „Gh. Asachi” din Herţa. În prezent studiez în anul III la Academia Internaţională de dirijare a personalului din Cernăuţi.
– Anii de şcoală, se ştie, că pe lângă unele griji şi necazuri, întotdeauna sunt bogaţi şi în... clipe vesele, mai găseşti timp să-ţi aminteşti şi de acele „vesele clipe” din şcoală?
– Copilăria, anii de şcoală sunt sărbători ale firii. Copilul poartă cămaşa fericitului, a unui mag fabulos.. De cine? De acel copil vesel şi curat, care am fost nu de mult... Anume el îmi readuce în faţa ochilor satul meu natal Târnauca, să privesc ritualul mulsului oilor la stânele din sat...
Îmi amintesc întotdeauna de învăţătoarea mea din clasele I-IV de la Şcoala primară din Pătrăşceni – doamna Elena Cibotaru, profesorii Dumitru Ghivireac, Ion Roşca, Elena Apetri de la Liceul raional.
– Ce înseamnă pentru tine timpul liber?
– Intervalul de timp, când reuşesc să mă „deconectez” de la muncă. Pentru mine timpul liber înseamnă visarea unei idei, a unei poezii.
– Unde ai publicat creaţiile poetice?
– Primele poezii şi bucăţi de proză le-am publicat în paginile ziarelor „Concordia” şi „Gazeta de Herţa”. În anul 2008 am debutat cu prima plachetă de versuri „Urmele timpului”, apărut la Grupul Editorial „Cuvântul” din Herţa. Majoritatea poeziilor sunt: „Timpul acesta...”, „Trece viaţa”, „Timpul”, „Nu ţi-e milă, timpule”, „Rănile mele”, „E trist”, „Viaţa” etc.
De fapt, cartea „Urmele timpului” am dedicat-o părinţilor mei Doina şi Mihai, cu care mă mândresc totdeauna.
– Şi acum o întrebare „tradiţională”. După editarea primei plachete „Urmele timpului”, care îţi sunt proiectele pe viitor?
– Au trecut cinci ani de la apariţia primei plachete. Am trecut unele „poduri” ale vieţii personale, însă n-am uitat de poezie. Pregătesc în prezent noi versuri, pentru o carte.
– Îţi mulţumesc pentru acest interviu şi-ţi doresc noi realizări în lumea poeziei!
Interlocutor: Viorel GHIBA
|
