Biserica „Sf. Gheorghe”
din Herţa
Proprietarii. II
Biserica de zid „Sf.Gheorghe” din Herţa a fost sfinţită în anul 1785 în prezenţa a numeroşi creştini din zonă, a înaltului cler şi a celor doi ctitori Ilie Holban şi Nicolae Ţintă. Biserica s-a făcut pentru sufletul lui Gheorghe Holban, fiul pitarului Ilie Holban, marele mort de ciumă la Constantinopol în vara anului 1779 şi înmormântat la Biserica ortodoxă „Sf. Ioan Botezătorul” de la Kuruceşmea din apropierea Ţarigradului – (Constantinopolului). Prin testamentul din 2 august 1785, Ilie Holban lasă moştenire Biserica fiului său, Gheorghe Holban care devine astfel primul proprietar al acesteia. Celălalt ctitor, Neculai Ţintă, „răzeş de pe moşia Ţintenii ce acuma se numeşte Herţa”, împreună cu numeroasa sa familie – Vasile Ţintă- mazil, Ioniţă Ţintă, Arsăni Ţintă, I. Balan, I. Grigore Ţintă, I. Catrina, I. Savin Ţintă, Chiriac Ţintă, I. Ştefan Ţintă, I. Roman Ţintă – au dăruit locul pentru cimitirul bisericii „adică din talpa bisericii în fiştecare parte împregiur câte treizeci de stânjen gospod” – în suprafaţă de 2,5 ha, dar n-au emis pretenţii la dania făcută de Ilie Holban. Fiica lui Gheorghe Holban şi a Margheritei, Elenco, rămâne singura moştenitoare a familiei – deci, şi a bisericii ridicată pentru răposatul ei tată. Sosind la Herţa în iunie 1794 hotărăşte, ca moştenitor legal, să dăruiască biserica „Sf. Gheorghe” din Herţa bisericii „Sf.Ioan Botezătorul” din Constantinopol: „eu încă ştiind că tatăl meu s-au îngropat la Ţarigrad, la biserica proorocului, şi înainte mergător Ioan, ce iaşte la Kuruceşmea, am afirosit această biserică, cu toate acareturile sale, câte până acum are, şi cu câte va mai câştiga”. Şi la acea dată biserica avea oarecare avere: o casă în târgul Herţa, închiriată pentru isprăvnicia ţinutului, alte două case tot în Herţa, cu o dugheană de lemn „pe roate mişcătoare” şi altă casă de şcoală lângă biserică, făcută iarăşi cu banii bisericii precum şi o danie anuală de 20 lei pe an din partea breslei ciubotarilor din târgul Herţei.
Actul de danie, un important document istoric, prezintă târgul ca reşedinţă a ţinutului Herţa, târg cu o viaţă economică prosperă condus de doi boieri ispravnici. Ţinutul Herţa s-a format din aşezările rămase de la ţinutul Cernăuţi după ce Bucovina a fost anexată în 1775 de austrieci, fiindu-i adăugate şi câteva aşezări din ţinutul Dorohoi.
Elenco Holban îşi motivează dania „ca luând preoţii de la proroc Ioan, veniturile bisericii meale, Sfeţi Gheorghe din Herţa, să aibă a pune numele tatălui meu şi al nostru la pomelnicul cel mare, ca să pomenească peste an la sfântul jărtfelnic, cum şi la ziua îngropării în toţi anii să i se facă colivă şi obişnuitele pomeni.”
Scrisoarea de închinare e întărită cu iscălitura marelui logofăt domnesc Ioan Canta, a slugerului Şerban şi a logofătului Constantin, fiind datată la 17 iunie 1794.
Biserica la acea dată era slujită de protopopul ţinutului Herţa – Gheorghe, având ca epitropi pe hangiul Dimitrie, Apostol Bacalul, Gheorghe Lazăr şi Theodori Necolao.
Elenco, dar nici mama sa, probabil grecoaică, n-au mai călcat vreodată prin Herţa după această danie când bruma de avere ce le rămăsese de la Gh. Holban fusese transferată la Constantinopol, bisericii „Sf. Ioan Botezătorul”. În câţiva ani Sfântul lăcaş bisericesc din Herţa trece la al doilea proprietar, tocmai la Constantinopol, capitala Imperiului Otoman.
Domn al Moldovei la acea dată era Mihai Şuţu (1792 dec. 30 – 1795 apr. 25) care întăreşte printr-un hrisov din 28 iunie 1794 atât proprietăţile bisericii din Herţa, cât şi dania făcută de Elenco Holban, stabilind totodată ca veniturile bisericii din Herţa „strângându-le Epitropii la vremea cuvenită, să aibă a le trimite tot anul, de două ori pe an, nestrămutat la sfântul prorooc Ioan în Ţarigrad”.
Mihai Şuţu
Înzestrând biserica cu multe averi, Mihai Şuţu vinde la 1 octombrie 1801 biserica din Herţa negustorului armean Hagi Bogoz Apiczade pentru 3000 lei, bani ce-i datora acelui negustor.
La această datorie se mai adaugă 20000 mii lei pe care acelaşi fost domn îi datora unui supus austriac Efstatie Petru Pencovici şi căruia îi dăduse zălog toate actele bisericii din Herţa.
Noii proprietari, negustorul armean şi supusul austriac, neprimind banii de la Mihai Şuţu, scot biserica la vânzare împreună cu târgul Dorohoi şi cu celelalte averi ale ei, dar noul domn al Moldovei, Alexandru Moruzi (1802 – sept. 19 – 1806 aug. 12), apreciind că vânzarea bisericii de către negustori nu este „nici după plăcerea lui Dumnezeu şi fără cuviinţă şi urât făcându-se prin aceasta o răpildă către alţii, lucru hulit de către oameni”, după o încercare nereuşită de a dărui biserica epitropiei „Sf. Dimitrie” din Kuruceşmea, cu sprijinul fraţilor şi fiului său Dimitrie, răscumpără biserica de la acei creditori şi o dăruieşte, împreună cu toate averile între care şi vatra târgului Dorohoi – Mănăstirii „Sf. Spiridon” din Iaşi, la 15 mai 1804.
Alexandru Moruzi
La început de secol XIX, Biserica din Herţa ajunge la un nou proprietar, Epitropia spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi.
La 1850, această Epitropie, cu o danie de 3000 galbeni lăsaţi de Casandra (Catinca) Ghica, pentru a face un spital, a dispus înfiinţarea aici, în târgul Herţa, a unui spital cu 10 paturi, desfiinţat însă la 1 iulie 1858 din lipsa fondurilor.
În 1902, Biserica din Herţa aparţinea tot de Epitropia „Sf.Spiridon” din Iaşi.
De istoria acestei biserici cu stăpâni rătăcitori se leagă iată, istoria primei şcoli din Herţa înfiinţată la 1794, precum şi a primului spital, înfiinţat în 1850.
La mijloc de secol, în 1850, când la Botoşani se năştea Luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu, în târgul Herţa cele trei instituţii, biserica, şcoala şi spitalul, se legau prin spiritul răposatului pitar, Ilie Holban, ctitorul Bisericii herţene.
Prof. dr. Vasile Adăscăliţei
(Dorohoi)
|
