„Pomeneşte-i, Doamne, pe arcaşii lui

Ştefan cel Mare şi Sfânt”

Luni, 21 aprilie, la Stejarul din Codrii Cosminului au fost pomeniţi arcaşii lui Ştefan cel Mare şi Sfânt căzuţi aici pentru Ţară, Limbă şi Credinţă

În multe localităţi din nordul Bucovinei a doua zi de Paşte este ziua pomenirii morţilor, ziua când lumea iese la cimitir pentru a-şi pomeni rudele trecute în rândurile celor drepţi. De peste 20 de ani români din acest colţ de ţară vin în inima Codrilor Cosminului, acolo unde şi anul acesta a mai slobozit muguri verzi impunătorul Stejar al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. El dăinuie aici de peste 500 de ani, de atunci când viteazul Domn al Moldovei a bătut pe aceste meleaguri şleahta leşască a lui Ian Albert, care a venit cu sabie asupra ţării. Nimeni nu poate să ştie întocmai dacă acest stejar s-a păstrat anume din acea „Dumbravă roşie”, din acei „Codrii Cosminului” despre care scrie Delavrancea în legendele sale sau cronicarii moldavi în Letopiseţele Ţării Moldovei. Faptul că s-a stabilit de specialişti că impunătorul arbore are vârsta aproximativă a războiului ştefanian, face ca acesta să poarte numele de „Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”. E un loc de spiritualitate românească ce se va „menţine atâta timp cât va slobozi stejarul muguri, iar el va înmuguri atâta timp cât noi vom veni aici pentru a ne ruga pentru odihna sufletelor arcaşilor lui Ştefan căzuţi pentru Ţară, Limbă şi Credinţă. Îngrijorător este că unele ramuri s-au uscat, ceea ce urmează să ne pună pe gânduri şi în sensul direct şi cel indirect al faptului”, a spus în cuvântul său de învăţătură părintele protoiereu mitrofor Ioan Gorda, protopopul raionului Hliboca, după ce împreună cu un sobor de preoţi şi coriştii de la Bisericile din Voloca şi Hruşăuţi au oficiat parastasul de pomenire a oştenilor căzuţi aici, acum jumătate de mileniu.
Peste o sută de persoane s-au adunat aici luni, în a doua zi de Paşte, printre care conducători ai societăţilor româneşti, lideri ai unor partide politice din raion şi regiune, deputaţi de toate nivelurile, dar nu în ultimul rând, pur şi simplu buni creştini, oameni simpli.
Pe parcursul mai multor ani m-am convins că ar dori să vină aici mai multă lume, însă din motivele de care vorbeam mai sus nu au posibilitate, dar trebuie să recunoaştem că şi părintele protopop are dreptate spunând că „arcaşii lui Ştefan merită pomeniţi anume în această zi mare a celui mai luminos praznic împărătesc”.
Deputatul poporului din Ucraina Ion Popescu, preşedintele Uniunii interregionale „Comunitatea românilor din Ucraina”, membrii căreea au făcut ordine lângă stejar în ajunul Paştilor, le-a mulţumit şi i-a felicitat pe cei adunaţi. Parlamentarul a menţionat că „noi trebuie să ne unim în jurul acelor fapte patriotice pe care le moştenim de la înaintaşii noştri, să păstrăm valorile noastre spirituale, subliniind că în situaţia care s-a creat în Ucraina limbile minorităţilor nu se află în cea mai bună securitate.
Aici s-ar potrivi să amintim că acum câteva săptămâni mai mulţi preşedinţi ai societăţilor culturale româneşti din Ucraina s-au adresat către noua putere de la Kiev cu o declaraţie susţinută şi de alte minorităţi autohtone din ţară. În ea se menţionează: „...La baza viitoarei Legi se află proiectul elaborat de ex-preşedintele Ucrainei Leonid Kravciuk, care, după cum se vede, exprimă voinţa majorităţii naţionaliste din parlamentul ucrainean şi are ca scop restrângerea volumului drepturilor minorităţilor naţionale autohtone din Ucraina, în primul rând, a ariei de funcţionare a limbilor regionale şi minoritare în diverse domenii ale vieţii social-culturale, şi, în mod special, în sfera învăţământului.
Propunerile făcute de parlamentarii I. Popescu, I. Gaidoş, A. Kisse, reprezentanţi ai minorităţilor naţionale autohtone din Ucraina, precum şi cele venite din partea ONG-urilor culturale ale etnicilor români, maghiari, bulgari ş.a. vizând perfecţionarea Legii ce urmează să fie adoptate, sunt total ignorate. Membrii comisiei respective nu ţin cont nici de prevederile constituţionale, în special de p.3 art. 22 al Constituţiei ucrainene care interzice, de fapt, constrângerea volumului de drepturi existente deja ale omului şi a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale... În caz că drepturile noastre la învăţământ în limba maternă, la funcţionarea ei ca limbă regională oficială alături de cea de stat vor continua să fie limitate în zonele convieţuirii noastre tradiţionale, ne rezervăm dreptul de a o contesta şi de a ne adresa forurilor internaţionale, inclusiv către conducerile statelor Uniunii Europene, cu rugămintea de a ne apăra drepturile civice şi de comunităţi minoritare în Ucraina”.
Dar, să revenim la eveniment. Un mesaj de salut din partea Consulatului General al României la Cernăuţi a rostit domnul consul Edmond Neagoe, care şi-a exprimat bucuria de a fi în acest loc sfânt anume în această zi de mare sărbătoare creştină.
Date inedite din istoria bătăliei de aici de acum mai bine de jumătate de mileniu a adus în faţa celor prezenţi domnul profesor doctor Vasile Adăscăliţei venit de la Dorohoi, judeţul Botoşani.
Propuneri constructive către intelectualitatea românească din regiune (lideri de societăţi culturale, profesori şcolari) a înaintat profesorul şcolar Octavian Voronca: „Anul acesta se împlinesc 510 ani de la moartea Marelui Voievod. Noi trebuie să declarăm anul acesta Anul Ştefan cel Mare şi Sfânt. Societăţile de cultură, şcolile trebuie să ţină conferinţe, să organizeze alte activităţi consacrate acestei date importante”, a spus vorbitorul.
Cu un cuvânt de salut s-a adresat deputatul în Consiliul Regional, Aurica Bojescu. Poetul şi academicianul Vasile Tărâţeanu a rostit o cuvântare plină de emoţii în care nu putea să nu-şi exprime dorinţa că, de acum încolo, la stejarul semimilenar „ar trebui să vină atâta lume câtă frunză şi iarbă în acest codru”.
Preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, Vasile Bâcu, a ţinut să se adreseze către toţi liderii politici şi deputaţii români din regiune, indiferent de culorile lor politice, să se unească atunci, când e vorba de a apăra interesele culturale şi valorile spirituale ale românilor din ţinut.
Nu poate rămâne fără atenţie faptul că organizatorii au avut grijă ca la Stejarul lui Ştefan, în această zi, să fâlfâie drapelul naţional al românilor — Tricolorul, drapelul de stat al Ucrainei şi drapelul Uniunii Europene, fapt ce vorbeşte despre intenţiile lor civilizate cum se merită a fi în al doilea deceniu al sec. XXI.
Corul „Dragoş Vodă” şi Fraţii Tocari au interpretat mai multe cântece de suflet bine primite de publicul prezent.

Nicolae Şapcă
Fotografii de Vasile BÂCU