Maestrul Ştefan PURICI

Ştiu ce impresie produce asupra unui om care a nimerit prima dată într-o sală de expoziţii -  sentimentul că un oarecare portret „trăieşte”. Chipul pictat nu-şi poate rupe privirile de la tine. Te depărtezi de pânză, o priveşti încă o dată, îţi pare că s-a schimbat ceva în ea. Pictorul nu opreşte clipa în loc. El o studiază, meditează asupra culorilor, asupra complexităţii vieţii. Îl cunosc pe domnul Ştefan Purici de mulţi ani, dumnealui a pictat zeci de Biserici şi troiţe, multe din ele - în raionul nostru. Propun cititorilor câteva crâmpeie din viaţa şi activitatea maestrului.
Ştefan Purici s-a născut în frumoasa aşezare bucovineană Mahala, nu departe de apele bătrânului Prut. Părinţii, Constantin şi Zamfira, gospodari din partea locului, vroiau cu orice preţ să-şi vadă cei doi copii, Ştefan şi Gheorghe, la o instituţie de învăţământ din ţară.
- Niciodată nu voi uita prima învăţătoare, doamna Marta Lunjac. Dumneaei a făcut totul ce i-a stat în putinţă ca să-mi continui studiile, mi-a spus dl Ştefan.
După absolvirea a 9 clase, a susţinut cu succes examenul la Şcoala de Arte Plastice „A. Repin” din Chişinău (Republica Moldova), pe care o absolveşte în anul 1984, la specialitatea grafică. Prima profesoară în specialitate i-a fost Eudochia Caftan, maestru al artei plastice din Moldova.
După absolvire, se întoarce în Bucovina, e angajat ca pictor la Combinatul de arte din Cernăuţi, unde munceşte până la finele anului 1990.
- Înţelepciunea am cules-o de la părinţi, din cărţi, mi-a mărturisit domnul Ştefan, adevărul - de la oamenii de bună credinţă, bunătatea şi frumuseţea - de la oamenii din sat.
În tinereţe punea totul la îndoială. Primele tablouri le-a pictat pe malul Prutului.
Anul 1990 e unul dintre cei  mai importanţi ani în biografia sa de creaţie. Susţine cu succes examenele de admitere la Academia de Arte din Bucureşti (România). Primul profesor la Bucureşti i-a fost vestitul pictor Ştefan Calcea. În 1996 absolveşte Academia de Arte şi se dedică complet picturii. În anii 1990-1994 pictează paraclise la un şir de biserici din Bucureşti.
E un adevărat poet al culorilor, iar linia desenului domniei sale are legătura versului eminescian. Dragostea de viaţă şi de oameni i-au dat puteri să depăşească trecerea timpului. În anii 1987-1988 pictează Mănăstirea „Hreşceatik”, 1988-1989 – Biserica din satul Unguri (Moldova), 1995-1996 – Biserica din Vulcăneşti (Moldova).
Pictorul a ştiut întotdeauna să susţină lirismul temei şi aproape în toate pânzele sale se observă interesul pentru figura umană, exprimând caracterul personajului, chiar şi destinul lui. În activitatea sa Ştefan a inclus multe din genurile de pictură: peisajul, portretul, grafica de carte, dar mai ales, lucrările cu o tematică religioasă. Munceşte mult şi fără odihnă, în casa sa a deschis un adevărat laborator de creaţie, sosesc să-şi facă stagiunea studenţi, copii, oameni care au îndrăgit pictura.
Prima expoziţie a fost inaugurată la Bucureşti în anul 1993, s-a prezentat cu lucrări pe parcursul anilor 1995-1996. A pictat multe biserici din Bucovina -  Corovia, Mahala, Toporăuţi. Fiecare pictor îşi are secretele sale profesionale. Pe parcursul anilor dumnealui a inaugurat expoziţii particulare în SUA, Germania, Franţa, Grecia, Israel, Belgia, Olanda, Rusia, Moldova, România.
Trei călăuze are acel care îşi leagă destinul de pensulă şi culori, susţine maestrul, şi anume: imaginaţia, sensibilitatea şi munca, de multe ori istovitoare, dar fără de care nu poate fi atinsă perfecţiunea.
Cu ocazia sărbătorii profesionale – Ziua pictorului, să-i dorim succese remarcabile în domeniu, bunăstare în familie şi o tinereţe fără bătrâneţe.

Viorel GHIBA