Umor din laborator

Domnul Ion Cojocaru e o personalitate cunoscută în Bucovina și peste hotare, mai ales în Italia, unde a muncit ani de zile. E cunoscut nu numai în calitate de  caricaturist la diferite ziare, redactor-artistic, dar și ca un iscusit pedagog. Cu ani în urmă am avut o întâlnire la Cernăuți. Mai jos propun câteva crâmpeie din discuția de atunci, deoarece în prezent oaspetele nostru se află din nou  în Italia.
- Domnule Ion Cojocaru, vă cunosc de mai mulți ani. Ce ne puteți relata despre sine?
- Sunt originar din satul Tereblecea, raionul Hliboca. După absolvirea școlii din localitate, am susținut cu succes examenele de admitere la Universitatea cernăuțeană (Facultatea de filologie), am studiat la Institutul pedagogic „V. Zatonschi” din orașul Kamianeț-Podilsk (Facultatea de educație fizică). După absolvire, am activat în calitate de profesor la ȘM nr. 10 din orașul Cernăuți, din anul 1999  până la plecarea în Italia – la Gimnaziul nr. 6.
Pentru munca conștiincioasă pe tărâmul pedagogic am fost distins cu titlul „Eminent al învățământului public din Ucraina”.
- Dar lumea vă mai cunoaște și în calitate de caricaturist...
- Debutul l-am făcut la ziarul republican „Concordia”. Domnul redactor Simion Gociu mi-a propus să susțin o rubrică de satiră și umor. De fapt, primele încercări le-am făcut pe când eram elev. „Profesor” în ale picturii mi-a fost tata. Pe atunci dumnealui muncea ca operator de proiecție a filmelor. Eu îi ajutam la pregătirea reclamei pentru filme. Am visat să devin pictor, dar soarta mi-a fost alta.
- Domnule Ion, ce este, totuși, pentru dumneata umorul?
- Cea mai cumplită lecție a democrației.
- Sunteți superstițios?
- Nu. Superstiția o las pe seama femeilor, iar dacă noi, bărbații, greșim câte odată, să știți că greșim tot din cauza lor, a femeilor. De aceea, femeia totdeauna îi arată bărbatului greșelile comise  din vina ei.
- Care vă sunt izvoarele de inspirație?
- Oamenii. Lumea cu care discut. Îmi plac folclorul, muzica, cântecele populare. Printre altele,  vă dezvălui un secret: desenez caricaturi atunci  când ascult muzică populară, atunci îmi vine muza. Îmi place să citesc ziare și reviste umoristice. Regret că avem puțin umor publicat în limba română.
- Ați avut vreun motiv, să deveniți profesor?
- Două. Lunile iulie și august.
- Ce să facem ca să râdem mai des?
- Cea mai eficace și mai simplă metodă de a râde este gâdilitul. Gândiți-vă, oameni buni, că asta ne-a mai rămas de făcut. Actuala situație în țară este foarte favorabilă pentru a râde, deoarece se știe: românului i se ascute spiritul când e flămând și necăjit. Să râdem, să glumim, să fim veseli. În rest, toate vor veni de la sine.
- În trecut, v-am văzut de câteva ori pe micul ecran...
- Susțineam rubrica „Umor din laborator” la emisiunea „Expresul de joi”. 
- Iar bărbatul, în viziunea dumitale realistă, de obicei, leneș, impozant, birocrat, a suferit unele metamorfoze?
- Desigur. Înainte era destul să aplaude tot ce i se spunea de sus, ca s-o ducă bine. Acum leneșii cu studiile făcute în Ucraina se simt ca pe ghimpi: sunt criticați, recalificați, transferați la un alt loc de muncă, reduși etc. Cei care își mai durează un etaj de studii, privesc cu optimism la ziua de mâine.
- De ce, totuși, orașul, rămâne pe primul plan în creația dumitale?
- Talentul, precum se știe, nu e numai o floare rară, dar și foarte gingașă. Sunt orășean. Betonul și asfaltul îmi favorizează rodul.
- Să revenim și la activitatea dumitale ca profesor de educație fizică...
- Sportul m-a pasionat de pe când eram elev. Fiind student la universitate, am combinat filologia cu sportul. Am cutreierat toată fosta URSS. La luptele judo m-am clasat pe locul 5 în Ucraina, devenind candidat în maeștri ai sportului. Cum se spune: „Într-un corp sănătos – minte sănătoasă”. Mi-au plăcut tot timpul copiii, să activez alături de ei.
- În afară de copii, ce vă mai place?
- Îmi plac poveștile, ghicitorile, desenele animate... Nu întâmplător am ilustrat revista „Făgurel”, am editat pentru copii cărțulia „Recreația veselă”, am mai ilustrat vreo 5 cărți și un abecedar...
- Vă sunt profund recunoscător pentru participarea la acest dialog, vă urez cât mai mult umor!
- Mulțumesc! Ofer cititorilor „Gazetei de Herța” o epigramă cu ocazia zilei de 1 aprilie:
Nu pierdeți din optimism,
Așa-i în capitalism:
Unul sapă și muncește,
Altul se îmbogățește.

Interlocutor: Viorel GHIBA