Fără omenie banul nu are nici o valoare...

Dacă mi-ar fi spus cineva din întâmplare că dl Dumitru AȘTEFCULESE astăzi împlinește 60 de ani, nu l-aș fi crezut. Îl văd deja mai mult de două decenii prin Herța, mereu vioi, binevoitor. Deloc nu se încadrează în tipajul lucrătorilor în domeniul finanțelor – în cele mai dese cazuri extrem de serioși și principiali. Am încercat să stau cu dumnealui de vorbă chiar în ajunul jubileului, invitat de colegii care și-au dorit o surpriză pentru el. „Binecuvântarea” am primit-o chiar de la șeful Direcției finanțe, dl Ion Niculcea, care mi l-a caracterizat pe dl Aștefculese doar în câteva cuvinte: „Dacă toți funcționarii ar fi la fel de conștiincioși ca dumnealui, multe s-ar schimba spre bine în societatea noastră”...
Și iată-ne față în față, discutând despre labirinturile vieții. S-a născut la Molnița, în a doua zi de Făurar a anului 1958, în familia gospodarilor Ilie și Maria Aștefculese, ambii trecuți deja în lumea celor drepți. Tatăl a fost o perioadă primar, apoi a lucrat șofer în gospodăria locală, mama – în agricultură. Părinții au insistat să-și facă copiii oameni cu studii. Prima a pornit de acasă Didina, care e o figură proieminentă în Republica Moldova, fiind urmată de fratele Constantin, și el stabilit la Chișinău, surorile Maria (a lucrat contabilă la Molnița), Elena, în prezent medic-terapeut la Spitalul de sector din Tureatca. Dumitru a pornit de acasă penultimul, în 1973, când a devenit student la Sovhozul-tehnicum din satul Gâsca, raionul Căușeni, unde îmbrățișează profesia de-o viață. 
- De ce anume contabilitatea, economia, e ceva de familie?..
- Am luat toți exemplu de la sora Didina. Ea a fost și rămâne o autoritate pentru noi. A ajuns doctor în economie, are nenumărate titluri onorifice, a scris și o monografie despre satul nostru,  în prezent conduce redacția Enciclopediei Moldovei din cadrul Academiei de Științe.
Ca un oarecare argument îmi întinde un articol decupat din „Gazeta de Herța” (nr. 21 din 22 mai, 2009) despre doamna Didina Aștefculese-Țăruș: - „Îl am îtotdeauna la îndemână...”
- Aveți  circa 28 de ani vechime de muncă ca funcționar public (43 – vechime totală!) și... atât de puține locuri de muncă...
- Nu mi-a plăcut niciodată să caut unde e mai bine, m-am străduit eu însumi să demonstrez cine sunt din punct de vedere profesional. Am avut și oameni buni alături de mine. Nu vreau să-i numesc șefi, pentru că erau într-adevăr oameni. Am început la Ocolul silvic Herța, ca apoi 10 ani să fiu economist la Fabrica „Prut”, sub conducerea cunoscutului director Boris Zeigher, care a decedat peste ocean, la Direcția de finanțe am fost invitat de regretatul prieten și coleg de studenție, Mihai Grebencea. Mă bucur că și astăzi le îndreptățesc încrederea, cu toate că am avut diverse oferte, poate, mai bănoase...
- Prin Direcția de finanțe s-a perindat întreaga istorie a raionului nostru reînființat, mai ales în momentele de criză financiară...
- Așa este. Erau timpuri grele, când profesorii, medicii, toți cei din sfera bugetară nu primeau salarii cu lunile. Atunci pe primul plan se puneau nu cifrele, ci omenia. Telefonam zilnic la întreprinderi din toată regiunea, căutând posibilitate de a reduce restanțele. Mă bucur acum când dau ochii cu acei care au fost ajutați de noi și le citesc în priviri recunoștința.
- Acum conduceți o secție cu o denumire foarte sofisticată – monitorizare, evidență contabilă, analiză și planificare a veniturilor bugetare. Nu e prea mult?..
- Suntem o echipă de buni specialiști. Vorbesc de colegele Valentina Raileanu, Natalia Tanasescu, Mariana Ababii.
Când am trecut la viața personală, fața i s-a luminat și mai mult. Știam că ține la familie. Împreună cu soția Maria, care e șefă de cancelarie la Sectorul raional de Interne, l-au educat pe fiul Dumitru, care, la rândul său, împreună cu nora Alina, le-au adus cele mai frumoase flori – nepoțeii Dumitru și Marinela...
- Văd că cea mai populară sărbătoare în familie e Ziua Sfântului Dumitru?..
- N-am insistat. Așa au dorit copiii... 
N-aș găsi niciodată un cadou mai scump din partea celor dragi. La mulți ani, Domnule Dumitru!

Vasile BÂCU